Viitor ștampilat

vezi ce patesti daca citesti carti invechite(nu si vechi!)? risti sa te intalnesti cu viitorul deja trecut, cu alt fel de a vedea ceea ce vede toata lumea, cu Bacovia pe alocuri...:)

gândurile mele
ca niște melci bolnavi de sinuzită - eu am ramas pe aici.

zile faine!

comentariul tău, Silviu :) Este drept că poezia am scris-o toropită de căldură, amintindu-mi cum am fost impresionată de cartea aceea de la anticar. Zile faine îți doresc și eu. (Știi probabil anatomia urechii puțin.)

dacă nu te-ai referi prea mult la carte, poemul ar fi valoros pentru că ai aici un conținut bogat de imagini care surprind cititorul în bine, cel puțin, personal, mi-au plăcut următoarele versuri foarte mult:
"alergam spre casă în pas de ștrengar
mirosea a iasomie pe la colțuri
pe străduțele ca labirintul
ascunse în orașul mare
în rochia mea cu volane"
iar acestea două sunt superbe: "ascunse în orașul mare... în rochia mea cu volane"

"citeam cartea îngălbenită
sub abajurul cu fluturi morți
ronțăiam ca un șoarece
amintiri despre viitor"

gândurile mele
ca niște melci bolnavi de sinuzită
se târau pe asfaltul umed
fără să mai asculte sau să audă ceva"



p.s.
m-aș lipsi total de ultima strofă. strică din frumusețea poemului.
în rest, te citesc cu plăcere pentru că aduci chestii interesante cu tine.

Mulțumesc mult Silvia, ai punctat perfect exact cele două versuri care mi-erau și mie mai dragi. E adevărat, ultima strofă se referă mai mult la carte și la sensul ei...acea carte mi s-a fixat în memorie și simțeam nevoia să punctez ce înseamnă pentru mine. Poate voi mai modifica ultima strofă, dar la mine schimbările în poeme vin greu, încet.