Poezie
Lacăt inoxidabil
1 min lectură·
Mediu
o barieră fosforescentă
o ușă de oțel blindat
o fereastră cu storuri închise
un câine negru care latră
o voce care strigă nu
o alta care nu răspunde nimic
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuțite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
m-a lăsat atât de trează încât tremur
și parcă văd cum îmi crește părul
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din stomac
la ora siestei celorlalți
pe strada aceasta înfundată
mă agăț cu dinții
de frânghia curcubeului
simt cum mă rupe la mijloc
și mă împarte
între cer și pământ
ca pe o masă de disecție
un cadavru mai sensibil
023.660
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Lacăt inoxidabil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14009985/lacat-inoxidabilComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDDDDaniela Davidoff✓un poem interesant. ar mai putea fi putin curatat de ex. dupa parearea mea fara/si parca vad cum imi creste parul/, fara golul din stomac. sunt si iamgini percutante care mi-au placut. prima strofa mi se pare cea mai buna, ar putea fi ea singura, cred un mini poem. si finslul mi se pare bun.
0
CMS-ar putea să ai dreptate Daniela...mă bucur mult pentru vizită și pentru sugestiile prezentate. Dar deocamdată nu voi renunța la imaginile incriminate, sunt cele prin care m-am străduit să exprim golul existențial în care mă zbat în acest peisaj cu ploaie, senzația de vid în care plutesc, încât aproape văd cum îmi crește părul și simt un gol în viscere (am reformulat). Dar e posibil să mai modific în timp.Îmi pare bine că sunt și părți bune pentru tine.
0