E toamnă iar

Primele două mi s-au părut mai reușite, în special primul în care parcă văd via bunicilor cu zdrențele pe care le foloseau la legat vița - în acest caz o asociere ironică. Cu toate că recunosc că și contrastul dintre tradițional și modern din ultimul este plin de miez.

...eu în toate am vrut să apară contrastul între tradițional și modern. Cravata dintre aracii de vie, fie că e folosită pentru legatul viței, fie că e la gâtul unui culegător (ambiguitatea face bine la un haiku), tot un contrast paradoxal se cheamă că e. La fel scara pompierilor pentru a culege un măr, la fel sunetul unui mobil în timpul zdrobirii strugurilor.
Problema e că, așa am senzația, în niciunul din ele nu mi-a reușit ȘOCUL. Chestie de inspirație.

îl realizează cititorul... Inventivitatea artistului propune cuvântul.... cititorul rămâne șocat... cel puțin, eu, vă admir creațiile de față (ca și cea cu ciupitul șefei... de demult).... cu mult succes,
silvestru

Aprecierile dvs mă bucură. Dar trebuie să recunosc că și eu am rămas un pic șocat, nu-mi amintesc absolut nimic: ce vreți să spuneți cu \"cea cu ciupitul șefei...\" ?

exprimarea mea a fost confuză, eronată. Inventivitatea \"ca și cea cu ciupitul șefei... de demult\", după \"ploaia cu stele\" 2010,
aparține d-lui Petru-Ioan Garda
\"am atins fundul
frumoasei mele șefe –
adio slujbă\"
De la Shiki Monthly Kukai, iulie, 2010

scuzați-mi șocul provocat de asocierea parantezei, eram prea încântat de... lectură. sper să fie primite scuzele mele atât de dv, cât și de dl G.P.I...

... mult succes, tuturor