Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cristina-monica-moldoveanuCM
Cristina-Monica Moldoveanu
@cristina-monica-moldoveanu
Poezie

mamă moartă

1 min lectură·
Mediu
mulțumesc, mamă moartă, pentru că mi-ai dat ploaia și valurile,
că mi le-ai predat ca pe un abece-dar
fără mine, fără tine, fără toate celelalte mame moarte ele nu ar exista
acum
când eu mă prind cu vârfurile degetelor de stâncile de pe țărm
mă agăț de viață,
de pământul plin de semințe din care numai unele răsar,
de iubire și de copitele cailor albi
mă prind ca să nu alunec
dar nu se știe
și poate că moartea e ca aerul care ne respiră, ne atinge pe piele
ne conturează profilul fără să știm,
ne fură chipul ca într-un desen fără culoare,
nici alb măcar, ci doar suflet
îmi place să ascult ploaia care cade peste valuri și valurile care cad
unele sub altele în ploaie
și apoi sub tâmpla altei mame și ale altora ce încă nu s-au născut
care și ele se vor prinde de mine, de liniile țărmurilor rupte
și de noi toate, cele odinioară rupte
cele care se aseamănă nouă
mulțumescu-ți, viață
061341
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
167
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “mamă moartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14190307/mama-moarta

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
Distincție acordată
șters
care îmi aduce aminte de poemul Turn, de Cezar Ivănescu. Ipostaza este diferită, se accesează un plan spiritual și transcendental, al infinitelor posibilități, al renașterii și moștenirii, dar mai ales al comunicării cu lumea de dincolo, prin intermediul altor simțuri și al poemului. Felicitări!
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Cristina-Monica Moldoveanu
Mulțumesc frumos pentru comentariu, Ionuț. Câteodată îmi place și ploaia.
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Distincție acordată
Zavalic Antonia-Luiza
Un poem răscolitor. Viu si abrupt în fiecare cuvânt, emoție, trăire.
Consider un poem bun ca o săgeată care vine de nicăieri și te doboară, sângerând din tot soarele care arde pe dinăuntru. De luminat!
0
@amanda-spulberAS
Distincție acordată
Amanda Spulber
și am revenit să citesc. E un poem foarte senzorial, care mă transpune acolo, pe stânci. Îmi place foarte mult prima parte, cu tentă suprarealistă, de explorare febrilă. Îmi place felul în care crește senzația și apoi scade, retrăgându-se ca un val. Îmi place și mesajul despre legătură și continuitate de la sfârșit.
0
@dolcu-emiliaDE
Dolcu Emilia
Ultimul vers ȋmi pare prozaic ȋn raport cu notațiile fine, aproape criptice, din versurile anterioare.
Imagini ca cea a morții care « ne contureaza profilul fara sa ştim » sau a valurilor « care cad unele sub altele ȋn ploaie » par sǎ faca invizibilul palpabil şi impalpabil, vizibilul.
Nu pierd niciodatǎ ocazia sa va citesc. Caligrafierile dumneavoastra interioare au ceva indestructibil frumos şi adevǎrat ȋn ele.
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Cristina-Monica Moldoveanu
Antonia, Amanda, am avut mouse-ul defect și de aceea nu v-am răspuns ieri, vă mulțumesc mult pentru comentarii. Emilia, să auzim de bine, mulțumesc și ție pentru semnul de lectură și îndemnul de a scrie.
0