cristina minea

Iubirea noastră e turcoaz Câteodată are picățele nostime așa cât boabele de cafea pe care le macină vânzătoarea aia zâmbicioasă blond-roșcată din piața noastră cu ochii ca două bucăți de

spuma îmi stă fix sub bărbie miroase a piersici și a cabinet stomatologic mai întâi moliciune toropeală apoi dezgust anxios zâmbetul tău din fundul căzii îmi țintește creierii zâmbetul tău din

Când ne luăm „la revedere” tu pleci de tot eu mai rămân puțin Știi cerul a fost un loc mult mai bun pe când stelele nu aveau nume pe când îl locuiau hoarde anonime de păsări Apoi am devenit tot

Încolăcit pe arșița sânilor Cu șapte noduri marinărești Fierbinte umed crud păgân să te hrănesc din coastele mele Mămăligă vârtoasă și aburindă Când ți se face dor n-ai decât Să te holbezi

Era cea mai veselă fată din lume surâs veșnic surâs egal modelat fifty-fifty din șerbet și plastilină la discreție A suci smulge frânge e în firea oricui îmi spunea albul ăla înăcrit

eu trebuie să mușc până îmi șfichiuie aerul dinții o să vorbesc pe urmă sâsâit cel mult 25 de minute e ritualul meu de trezire să mușc din ora aia primă a dimineții oră cu gust pâclos de

Tocmai mă făcusem mică mică de tot cât să mă împleticesc în hățișurile unui ierbar Ce noroc pe tine M-ai prins cu două degete de părul proaspăt decolorat Într-o zi o să mă sfărâm praf galben

Decadent, un zâmbet de ceară Coboară Pe unghiul de 10 grade dreapta Al gurii Vertebră cu vertebră mă pipăie Noiembrie Și are degete lungi și bolnave Jilave Printre dinți, ca șerpii se

Mai păstrează în jur aura mâinii care le-a adus. Prin sticla verzuie, suavele siluete, rarefiatele trupuri au mii de contururi frânte scurt și iluzoriu… Pahar cu zambile de martie, în agonie.

Poezia gambei tale Ce frumoasă lectură În nopțile delirant geroase Când luna doarme \'N stil Gaudi Între 2 cute de draperie.

poate că nu mai erau vorbe între noi pasiunea aceea lipsită de trup despicam singură grețoasele prăjituri mustind de frișcă și caramel toată noaptea am băut apă cu lămâie șfichiuiam cu brațele

M-a nins zăpada toată, zăpada asta tristă cu miros de cenușă. În mine s-a închis cu zgomot o ușă. Cimitirul e un fel de banchiză polară, unde lumina a clipit pentru ultima oară. Rănile mele sunt

Știu bine că undeva în Rusia Curg apele Vodkăi bătute-n argint Și heroina vine fără doar și poate de la eroi Și praful de stele de la pulberea Ce se va alege de zâmbetele noastre Și de mâinile

Hulpavă eram întinsă pe banca de lemn Grădina sfârâia omletă grasă Împănată cu ierburi cașcaval cleios Zăceam fără sete adulmecam Strugurii bombați verzulii ca otrava Mustind a butoaie cu vin