CONFUZIE
Aduc adesea deasupra mea
O umbră…
Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori
Decât să fiu :
O umbră…
Fără să las o urmă
Pașii mei se-ndreaptă spre incert
Și vag și tot mai vag
Mă
STRIGÂND DUREREA
-A fi fericit înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii.
-Ecoul răsună prin același sentiment.
-Mi-am răspuns la întrebare. Nu…
-Dumnezeul nu te pedepsește. Oamenii mari nu
Te chem! te chem...
Ecoul chemării se sparge.
Fără să pot fi oprită
aș vrea să mă uit umbră
stingându-mi inima
în ceva steril.
În rest, natura își urmează cursul
cu aceeași fatalitate - în
Te ucid în mine
fantasme de carne
Sperând sacrilegii:
de morți inumane!
Mă descopăr avid
de dureri și tristeți
Într-o lume de vis,
în cioburi de vieți.
Ce vorbe de scrum
îmi croiesc
Imagine
Test
Privește în tine !
Și spune-mi ce vezi:
E alb?
E negru?
E gri?
Privesc în oglindă și prin aerul dens al realității
văd o imagine. Oare există într-adevăr? Sau e doar o
Lumina se naște , trăiește și moare
Durerea învie, se-nalță și doare
Iubirea plutește, se scufundă-n uitare
Oamenii mint …
Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocența dispare, de ură
DIALOG EȘUAT
1. Doamne, de ce sunt eu omul?
Din lut eu izgonit-am somnul...
2. Mult iertător fiind tu Doamne,
De ce n-am primit nemurirea?
Eterne secole ți-ar risipi trăirea...
3. Tu,
Asculta! eu sunt damnatul,
fericirea sunt eu...
Aceste ganduri in teama
ti le voi inmana
doar sa vezi, sa vezi, roasa de tristete
cum absenta ta ma umple
plecanda in strigat , in capriciu...
Prietene , e iarasi toamna afara
si printre atatea umbre nu ti-e bine,
eu ma-nfior si plang in prag de seara
cand ma gandesc prietene la tine...
Si- jurul meu cu picuri mari Tacerea
sadeste
CL