Poezii

Culoarele reci M-au epuizat in veșnicii Ca o pauză în mărturisire Biciurile-mi sângeră-n gol Zarurile au fost aruncate Dincolo de matrice Copacii putrezesc În alegoriile resemnării Fântânile negre

CLCristina Lițoiu

0

1

Va invit sa petrecem Imi aniversez tristetea De a ma fi gasit Mai om Ca oricand Prin fum de tigara Si-o parte de zambet, La cafea cu amicii Intr-un colt dintr-un drum. Plecat sunt din

CLCristina Lițoiu

0

4

Cadavre împrăștiate într-o lumină tulbure Urcau spre viața de dincolo De ei Într-o lume a judecății imparțiale A trupului, a gândului, a zilnicei fapte Și-n discernământul conștiinței Nu

CLCristina Lițoiu

0

6

Sufletul se prelinge pe ziduri Ude de igrasia sfârșitului Iar strigătele sunt șoapte În sanatoriul imaginației nude. Sufletul nu dovedește nimic, O perpetuă curgere în același labirint

CLCristina Lițoiu

0

0

Tatuez într-o lacrimă chipul tău scurs în oglinzi și inima-mi îmbătată în sânge încetează să plângă...

CLCristina Lițoiu

0

1

Un joc efemer,de noroc si tradare, Sa jucam,dragul meu,aceeasi ispita Intr-o seara de doliu,cernita-n plecare, Sa jucam azi, la carti,iubirea traita! Eu pun jos \"simtirea\"adancita in

CLCristina Lițoiu

0

1

Straine tu,cu ochi straini de ce ma lasi vanat de caini, de ce tarziul ti-e tarziu, de ce ti-e sufletul pustiu? de ce lumina n-a urmat de ce sa fim pe veci pacat de ce iubirea ce-o

CLCristina Lițoiu

0

0

Serpentine de cioburi Adunate-n priviri Deseneaza rigid, Necropsia implinirii... M-ating infinit Ulmi negrii Si ploi Si toamne mi-ating, Pustiul iubirii... Un tablou cenusiu, Si cerul

CLCristina Lițoiu

0

4

Bătrânul sculptează tăcerea. Aleea Scaunelor premerge pașilor spre un minus infinit suspendat în noi.

CLCristina Lițoiu

0

6

Pașii-mi răsună greu, prin catedrala sufletului, căutand,fără slavă murmurul evangheliei... Pustiu. N-am găsit decat icoane șterse fără chip de Christ... Rătăcire. Într-un colț, năpădit de

CLCristina Lițoiu

0

5

Într-o lume de vis De bani și marasm Abisuri pornesc Vânătoarea în oameni: Veșnicii pasagere, Un Iago cinstit, Exterioare iubiri, Un ateu prozelit. Într-o lume de vis Abisuri

CLCristina Lițoiu

0

4

Îngălbenite poze într-un album uitat De suflet și de gânduri Aduc trecut și sentiment plecat, În temnițe de-amurguri. Și eu, și tu, și alte ființări Stinghere lumi ce-au fost, Mi se

CLCristina Lițoiu

0

3

IARNÃ-N SIMÞIRI Iarna, cerul plânge în alb Și soarele-i mut în lumină... Un vifor haotic îmi tulbură gândul, Iar ești în mine, anotimp înghețat, Anotimp înghețat...

CLCristina Lițoiu

0

3

Aș vrea să știu O rugă a-mplinirii Să-i spun iubirii - șoaptă Iar tu să-mi fii - cuvânt. Lumini incandescente În nopțile tăcerii, Să-nalțe doruri sfinte Pe cerul dintre noi...!

CLCristina Lițoiu

0

1

- Suflet ce ai fost frumos! prin ce unghere-absente rătăcești?… Totul îmi este interzis, visul, amarul, tăcerea ca o taină a nimicului și lumea e o ruină consecventă cu prea desele opriri ale

CLCristina Lițoiu

0

0

Sunt, scândura din Iona pe care vin să-și regăsească liniștea, pescărușii… Să plec, dar unde? Să plec pur și simplu… Nașterea: rănire în fața unor repetate treziri… Singurătatea și

CLCristina Lițoiu

0

5

AX-I-OM “Să fi tot fost o fărâmă de ființă, iar… mâinile ei aproape translucide creșteau ca niște lujere în sus… în rugăciune.” Strălucind lumina, prin pânza cerului dincolo de

CLCristina Lițoiu

0

1

RUGÃ NEROSTITÃ Ce imperfecte îi par razele soarelui unui orb, el neputând vedea decât umbra! Vreau să știu să alung tot c-n mine s-a pierdut

CLCristina Lițoiu

0

0

CONFUZIE Aduc adesea deasupra mea O umbră… Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori Decât să fiu : O umbră… Fără să las o urmă Pașii mei se-ndreaptă spre incert Și vag și tot mai vag Mă

CLCristina Lițoiu

0

2

STRIGÂND DUREREA -A fi fericit înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii. -Ecoul răsună prin același sentiment. -Mi-am răspuns la întrebare. Nu… -Dumnezeul nu te pedepsește. Oamenii mari nu

CLCristina Lițoiu

0

1

Te chem! te chem... Ecoul chemării se sparge. Fără să pot fi oprită aș vrea să mă uit umbră stingându-mi inima în ceva steril. În rest, natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate - în

CLCristina Lițoiu

0

5

Te ucid în mine fantasme de carne Sperând sacrilegii: de morți inumane! Mă descopăr avid de dureri și tristeți Într-o lume de vis, în cioburi de vieți. Ce vorbe de scrum îmi croiesc

CLCristina Lițoiu

0

1

E incisiv de târziu, carnal de târziu... Să-mi săruți ochii plânși plecare pierzând ultimul tren...

CLCristina Lițoiu

0

2

Lumina se naște , trăiește și moare Durerea învie, se-nalță și doare Iubirea plutește, se scufundă-n uitare Oamenii mint … Întunericul zboară spre lumea-i deschisă Inocența dispare, de ură

CLCristina Lițoiu

0

0

DIALOG EȘUAT 1. Doamne, de ce sunt eu omul? Din lut eu izgonit-am somnul... 2. Mult iertător fiind tu Doamne, De ce n-am primit nemurirea? Eterne secole ți-ar risipi trăirea... 3. Tu,

CLCristina Lițoiu

0

2

Eu - clepsidră Tu - nisip Timpul - personaj inocent captiv între scurgeri și pierderi (sau poate deveniri).

CLCristina Lițoiu

0

6

...Lasă-mă să mor, odată cu frunzele căci fecunditatea morții îmi va dărui primăveri nesperate!

CLCristina Lițoiu

0

0

Asculta! eu sunt damnatul, fericirea sunt eu... Aceste ganduri in teama ti le voi inmana doar sa vezi, sa vezi, roasa de tristete cum absenta ta ma umple plecanda in strigat , in capriciu...

CLCristina Lițoiu

0

0

Prietene , e iarasi toamna afara si printre atatea umbre nu ti-e bine, eu ma-nfior si plang in prag de seara cand ma gandesc prietene la tine... Si- jurul meu cu picuri mari Tacerea sadeste

CLCristina Lițoiu

0

7