Regasire

Nu te cunosc, dar parcă ar fi ceva artificial în textul tău. Să fie fumul acela de țigară de plastic și să foșnească la atingere? ;)

Welcome back, Deisis.

Nici eu nu te cunosc(:d) da n-are a face!
Textul acesta e oricum departe de a fi artificial si fosnitor prin tufele lui de plastic sau altceva... E, ce-i drept, enervant in multele lui aspecte declarative si incropit destul de naiv ca sa mai poata fi o cale de sugestie spre acel tablou futil pe care il traverseaza si il umple personajul tau imberb...

consider ca a fost mai mult un episod dintr-o stare de nefiinta.ameteam fragmentar in timp ce vesniciile plecau din mine...nu pot spune ca a fost ceva superficial,poate doar acel alter ego masculin ce se lupta cu sensibilitatea-mi exacerbata:)

Am citi ,, întregul’’ iar acum încerc să pătrund în miezul cuvintelor pentru a mă transpune sau mai bine zis a ințelege starea , fiindcă cred că este o stare , care poate determina chiar și o trăire. Ca să te pot înțelege ți-am citit și alte texte , o mai făcusem de mult ( cred că la o zi importantă) , nu seamăna cu celelalte , mă opresc doar aici ,, Intr-un colt dintr-un drum.’’ unde mi se pare că tot decorul e doar imaginar, iar tristețea nu poate fi aniversată decât în singurătate, acolo unde reușești să pleci din tine si unde chiar daca rar te poți întâlni cu tine , te descoperi ,, Mai om
Ca oricand’’
Îmi place mult cum scri, chiar daca acest text (...) pare un conglomerat de stări, cred ca ai sperat o ,,eliberare’’ sa devii ,, Mai om
Ca oricand’’.
Pseudonimul tău e o temă de meditație!
Vreau să te regăsesc și în alte texte , le aștept să știi!

P.S. Te-am găsit la subiecte fierbinți, altfel nu te observam!