Somn oceanic

1 min lectură·8 mai 2003

Mediu

Te chem! te chem...

Ecoul chemării se sparge.

Fără să pot fi oprită

aș vrea să mă uit umbră

stingându-mi inima

în ceva steril.

În rest, natura își urmează cursul

cu aceeași fatalitate - în piatră,

în firul de iarbă, în copac,

în om toată materia.

054.591

Despre aceasta lucrare

Autor: Cristina Lițoiu
Tip: Poezie
Cuvinte: 46
Citire: 1 min
Versuri: 10
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Cristina Lițoiu. “Somn oceanic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-litoiu/poezie/11807/somn-oceanic

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

PR Petre Rau✓18 ian. 2002

O chemare profunda, izvorita din nelinisti interioare, fara a reusi desprinderea de cursul fatal al timpului care ramine vesnic numai in piatra...

R retras✓20 ian. 2002

Titlul e frumos

CL Cristina Lițoiu✓23 ian. 2002

Adică? Titlul e totul , restul e nimic?

R retras✓26 ian. 2002

Draga deisis,

asa este precum ai spus.
PS
Mi-ar fi placut daca in loc de \"fatalitate\" din versul:
\"cu aceeași fatalitate - în piatră,\"
ai fi scris \"fractalitate\"
PPS
Imi dai voie sa rescriu aceasta poezie?

CL Cristina Lițoiu✓29 ian. 2002

O altă versiune ar fi o chestiune inedită și sunt deschisă spre nou. Îmi asum critica văzând-o drept un fapt constructiv. Rescrierea aș accepta-o cu o singură condiție, să te manifești creativ fără a fi malițios sau sarcastic. În rest, om mai vorbi...