Poezie
Temniță
1 min lectură·
Mediu
Sunt, scândura din Iona
pe care vin să-și regăsească
liniștea, pescărușii…
Să plec, dar unde?
Să plec pur și simplu…
Nașterea: rănire în fața
unor repetate treziri…
Singurătatea și eu…
Sângele să-mi pierd
prin rana iubirii pentru ca tu,
ființa să-mi irige
ruina trupului…
Mă mai respiri?
Mă mai exiști?
Neliniștea asta tăcută…Lăuntric
te pierzi în alte deveniri.
054.604
0
tulburare care se naste din cuvintele nerostite, din valurile marii, spre exemplu, caci pescarusii sunt la mare..;
sau moartea prezenta ca o umbra inca de la rostirea cuvantului :nasterea.
dar, desi titlul sugereaza intunericul, intreaga poezie revarsa lumina ce apare din iubire;
prezenta lui Iona aduce \"scandura\" ca si forma a crucii pe care fiecare si-o duce, ca un destin, ca o salvare.
intrebarea in poezie e urmata imediat de un raspuns categoric sub forma unei neputinte iminente..
\"sa plec..?\"-parca un adevarat curaj, o ideea noua si intr-un fel datatoare de un nou suflu de viata.
\"sa plec...\" -rostit cu o oarecare indiferenta si pecete de a ramane in acelais loc, caci oriunde s-ar duce ar fi la fel.
\"ma mai respiri/ma mai existi?\" -apare speranta impletita cu teama unui raspun negativ, dar tonul este viu;
\"nelinistea asta tacuta\"- raspunsul cade, sacadat chiar, ca o acceptare a ceea ce este, a dependentei de aceea relatie ce ii da viata.
sfarsitul (poeziei) ridica intreaga poezia la nivelul unor alte universuri, desi, acestea se descopera prin adancirea in tine insuti.
\"launtric/te pierzi in alte deveniri\"-o marturisire, de scuza sau de acuzare, dar care aduce omul in fata unui adevar: atat de usor se pierde cu fiecare noua descoperire.
poezia nu cauta vreo rima, pastrand in ea o concentrare desi lasa impresia
unui vocabular simplu si usor de perceput.
o poezie ce o recitesti cu drag.