Poezie
Eden
Cer de joaca pentru copiii pajistei
1 min lectură·
Mediu
atât de departe de mine plecasem
fereastra când mi-ai deschis
din aripi îmi picurau clipe
curgând numai spre izvor
apoi merele au început să caute ramul
de unde ninseseră
înghețate de nemișcare de tăcere de vânt
noi le prindeam cu plase de fluturi roșii
le așezam într-un dans ciudat un măr o piruetă
pe pânza așternută de cină pe șevalet
o tușă un măr
e târziu îmi spuneai
să trimitem luna la culcare
noi să măncăm merele
la lumina lămpii
am mușcat cu dinți de sărut
și atunci m-am văzut iar
plouând împreună cu tine
printr-o coastă
spre cealaltă parte a curcubeului
atât de departe de mine plecasem
fereastra când mi-ai deschis
să mâncam merele
ai zis
044242
0
Mi-a placut gingasia ce se desprinde din text, plutirea cuvintelor spre poezie...
Cu drag,
DD