Cristiana Popp

Urale si felicitari pentru Calimero. Nici nu ma asteptam la altceva.
Mai vrem, oricum.

Eh, imi exprimam si eu frustrarile create de o ghicitoare si un autor, nu spui care ca iar iese tambalau.
toamna?
e prea simplu, dar iote incerc.

Umbrela?
N-are legatura, stiu, sunt dezastru la ghicitori sar imi place jocul. Poate tu te joci cu mine, ca restul...

Prima strofa m-a entuziasmat (asa sunt eu, ma pierd usor cu firea). De aia am citit-o de doua ori. Dar tot mi-a placut. Si inca imi place mai mult decat restul poeziei. Nu am foarte multe argumente. Vrei neaparat? Sper ca nu, dar o sa ma caut.

O sa incerc sa gasesc si sa adaug si coperta editiei romanesti. Si mie imi place Aglaja. Nu stiu daca am inteles-o. Am sa fac aici un gest putin incorect. Am sa te rog sa citesti un alt articol de al meu, cel intitulat: \"Ma simt ca pestii la piata...\" Acolo vorbesc tot despre ea.
Imi cer scuze editorilor daca nu este corect sa fac reclama unui text propriu la un comentariu. Se leaga ideea si mi-ar placea parerea doamnei Mainka.

Anni, acesta nu este un text. Aceasta este viata mea. Asa cum mi-am amintit-o eu intr-o zi cand ratacisem accidental pe o straduta a copilariei mele. Multumesc.

Pacat. Mie imi placea obiceiul asta de pe cand aveam colegi greci in facultate. La chefurile lor spargeam zeci de pahare. Frumoasa descarcare de furii si dureri.

Stii, pentru gandul asta frumos cu catei alaptati la lumina lunii noi iti multumim. Mie inca mi-e dor de micii mei, ea i-a uitat. Ceea ce e mai bine. Pentru ea.
Din nou mi se pare ca scrii pentru mine. Ca poezia asta imi cuprinde framantarea ultimelor zile. Sa fie talentul tau sau narcisismul meu? Scot si eu limba la planeta. Albastra. sau mai putin albastra. Planeta sa fie. Si limba.

Lunga poezie, Ted. Dar nu prea lunga. am citit-o cu grija sa nu pierd ceva pe drum si cred c-am reusit. Te superi daca spun ca m-as marita si eu cam tot asa, dar pe la noi prin urbe tramvaiele nu au numar.
Si ce gand frumos mi-ai readus cu cimitirul armenesc... Amintire dulce, dulce.
Sa nu uit: \"să încapă într-insa dublul morii de vânt\". Sa incapa, Ted, sa incapa.

S-ti spun ce mi s-a intamplat mie cu poezia asta. Am inceput-o si, fara nici un motiv, m-am oprit dupa al 3 lea vers. Acum am revenit (se poarta) si am citit-o pe nerasuflate (de 3 ori, pe cuvant). Scrisoarea aia mi-a dat peste cap toata ideea de moarte. Asa e, sa stii, pe ala il durea de cine da apa la vaci maine, ca si pe mine ma interesa ca n-au ai mei cavoul la cimitir. Ehei, amintiri dintr-o adolescenta tarzie si salbatica.
Cred ca e una dintre cele mai bune poezii despre realitate pe care am citit-o eu vreodata. Nu prea am argumente si zilele astea e o nebunie dupa argumente. asa ca nu le mai caut. Am obosit, o sa-mi treaca.

Vali, multumesc. te astept cu comentarii reale. as vrea sa fascinez eu pe multi, de fapt numai pe unul...
Delfinule (ca Radu nu pot ca sa-ti zic, din motive nestiute de mine), trebuie sa recunosc ca m-ai prins cu tema nefacuta. Recunosc, cu rusine, ca n-am citit nici un randulet din cei doi autori citati mai sus. De Raymond Chandler nici nu auzisem. De Danielle Steel, da. Dar urasc romanele siropoase de dragoste. Nu stiu de ce.
Stii ce e cel mai important pentru mine? Ca ai avut rabdare sa citesti macar o parte din textul asta. Si ma bucur. Sincer si nesiropos.

I Delfinule, nu pot sa zic ca nu ai dreptate. De asta si sunt textele astea la personale. Ca nu ma simt in stare sa le fac poezii. Dar ma bucur ca ma citesti. Inseamna tare mult pentru mine.
Liviu, da, textul poate fi periat si am sa o fac. Multumesc ca treci mereu pe aici cu un ochi critic-binevoitor.
Domnule Stuparu, da, aveti dreptate, am actionat cu lipsa de maturitate la comentariile dumneavoastra tocmai pentru ca eu tin la aceste texte. Nu pot sa zic ca n-o sa mi se mai intample. Oricum, sugestiile dumneavoastra au fost reale si luate in considerare.
II Domnule Stuparu, eu zic sa nu tinem seama de comentariile lui Claudiu Tosa. Nu numai ca are mutra aia de plus la profil si motto-ul care noua nu ne place, dar uitati-va si dumneavoastra sub ce nume scrie. Mie mi-ar fi nu stiu cum sa semnez Claudiu. E un nume care denota lipsa de seriozitate, pe cuvant.
Claudiu, te rog eu, lasa. Vino si tu cu o critica a textului asta, ca asta astept de la tine. Te rog.

Am dat atatea explicatii pe textul asta, ca nu mai stiu nici eu. E la personale. Poate fi comentat si criticat. Dovada? Comentariul lui Liviu Dascalu. Tonul pe care Magister il are m-a convins. Ba mai mult, chiar domnul Stuparu m-a convins la un moment dat. Pe acolo pe unde a reusit sa-si argumenteze parerea si sa para doar critic nu rautacios.
Pana la urma sugestiile si criticile domniei sale mi-au prins bine.
Am inteles ca exista o aparenta ruptura intre prima strofa si restul poeziei. Va trebui sa modific ceva acolo, in cat sa nu mai para asa. Fiindca ruptura nu este de fapt. Doar ca nu am stiut eu sa o pun in cuvinte.
Asa incat revin. Am avut doua probleme cu interventia domnului Stuparu: sarcasmul in preajma unui text personal care nu merita asta si atacul concertat, pe mai multe texte, unul mult mai vechi.
Atat, in rest opiniile tuturor sunt bine venite si va multumesc pentru ele.

Mae, ca intotdeauna tu esti prima mea cititoare. Ma intorc la prima mea dragoste, cartile. Nu stau ascunsa, plutesc in deriva pe aici.
Multumesc, nu pot decat sa spun ca am postat recenzia asta la sfarsitul unei zile lungi si ciudate. Steaua ta ma bucura, fiindca e de la tine.

Claudiu, parerea ta ar conta, pe cuvant. Mai ales ca... Nu mai conteaza. Dar parerea, hai te rog, mai am loc pentru una. Inca una si ma duc (surghiun dracului pomana).

Liviu, multumesc de trecere, desi stiu ca ti-am fortat-o cumva.
Incerc sa explic, nu stiu, pentru mine are sens, poate in mod absolut nu are. Nu ma entuziasmez nicioadat la laude. Din simplul fapt ca am citit destul ca sa stiu ca nu scriu bine. Eu scriu dintr-o nevoie interioara de a scrie. Punerea la personale nu e un subterfugiu. Nu stiu exact ce sunt, nu le simt poezii si site-ul imi ofera aceasta oportunitate. Aceasta nu inseamna ca nu accept critici. Poate reactiile domnului Stuparu s-au facut intr-un registru care nu mi-a placut si am reactionat ca atare. Incet incet si-a explicat si argumentat parerile si chiar am ajuns sa-l inteleg.
Nu sunt o scriitoare, Liviu, si nu am pretins asta. Eu citesc si uneori imi pun gandurile pe hartie si le dau si altora sa le citeasca. Si uneori, unii oameni reactioneaza. Asta e foarte important pentru mine. Nu cer numai reactii pozitive, doar ca am mai zis undeva, e greu sa vina cineva sa te ia in bascalie ca simti intr-un anume fel. E greu sa ti se spuna: te doare, nu-i asa??? ehe, ce bine ma face asta sa ma simt...
Intreb si eu: tu de ce reusesti sa te exprimi asa, cum de fapt si domnul Stuparu a reusit la un moment dat, dar reactiile initiale ale domniei sale sunt intr-un alt registru? De ce nu puteau fi de la inceput pe limba mea?
Da, sunt prietena cu Nichita Victoria, dar tu stii ca ea nu a intervenit numai la textele mele. Cred ca este foarte echilibrata si simte cand si cum trebuie sa intervina si de aceea e foarte respectata de majoritatea celor de pe site. Si daca ma intrebi si eu o respect si daca decizia ei ar fi fost in defavoarea mea m-as fi supus.
Nu stiu, a fost o zi lunga. Da, sunt hiper-sensibila. Nu, nu-mi place sa fiu atacata fara argumente. Si ceea ce scriu face parte cumva din mine. Chiar daca nu e bun. E al meu.
Va multumesc tuturor. Aceasta a fost o lectie valoroasa.

Virgil, parerea sau concluzia mea chiar nu mai conteaza. E o lupta cu morile de vant.
Nu o sa mai comentez decat pozitiv in subsolul textelor tale. Stiu ca voi avea ocazia.
Iti spun ca am o oarecare calificare care imi permite sa stiu ca locul lui Costel nu e nici pe departe unde insinuezi tu. Locul lui e undeva pe un podium. Fiindca a reusit multe pornind de la putin, sau de la nimic.
Nu stiu de ce se intampla asta. Nu inteleg de ce nu reusesc sa ajung la tine. Comentariile mele au fost sincere si fara strop de rea-vointa. Dar acum am renuntat la ele. poate ca e mai bine.

Nimeni nu are voie sa traga concluzii despre viata altcuiva, Virgil. Si da, cred ca nu intelegi la ce ma refer. Si de fapt sper sa nu intelegi. Sper cu adevarat sa nu ai si tu o experienta asemanatoare prin trecut. Din simplul fapt ca nu as dori-o nici unui om. Din simplul fapt ca meriti mai mult decat sa fi trecut prin asa ceva. Asa cum merita si Costel. Sau altii.
Chiar nu am vrut sa te jignesc si imi cer scuze daca am facut-o. Dar pentru o clipa m-am revoltat. M-am simtit eu vinovata pentru ceea ce mi s-a facut. Si am strigat: nu e adevarat. Vinovati sunt altii. Sper sa intelegi. Iertare daca am depasit limita.

E frumoasa ca parodie. Mi-a furat un zambet, chiar daca pe alocuri e copilaroasa.
Am si eu cateva problemute, observatii, daca nu ti-e cu suparare.
Daca scrii parodii cu forma fixa trebuie sa fii atent la forma. ca orice rupere scade imens valoarea textului. Exemplul e perechea: cica/falica, care nu rimeaza. Nu conteaza ca se termina la fel, nu rimeaza.
Apoi ce i-a iesit lui Adam pe gat? Copiii? Atunci i-au iesit
Altceva? Ce? marul cumva?
Si ultima chestie: innebunesti.

Prima poezie despre tomana din toamna asta care ma incanta. Frmusetea anotimpului meu drag, de care am uitat in ultima vreme. Multumesc ca mi-ai amintit.
Prea multa toamna, dragii mei, prea multa toamna...