Cristiana Popp

Bogdane, s-ar putea spune atatea... In primul rand ca facandu-ti o obsesie din iubire si imposibilitatea ei aparenta nu faci decat sa te obosesti inutil. Crede-ma, uneori iubirea apare de unde nici nu crezi. Si alteori nici nu e esentiala.
Stiu ca n-o sa placa multora ce spun eu aici. Dar spun. Vorbim prea mult de iubire. O cautam prea mult si luptam prea mult pentru ea. De fapt pentru un inutil si golas amabat amare. Atunci cand nu-ti mai pui atatea probleme despre dragoste, ea apare.
Am invatat sa nu cer mai mult decat mi se da si sa nu ofer mai mult decat e nevoie. In sufletul meu exista iubire. Asa cum spunea Crissty, neconditionata. Lipsiat de egoism, posesivitate, iubire care nu cere nici macar sa fie primita. Nu cer: lasa-ma sa te iubesc, cu atat mai putin iubeste-ma. Sunt doar eu si ma daruiesc toata, cu trup, suflet si iubire. E o cale simpla spre o fericire cuminte si blanda.
E greu sa accepti ce spun eu aici. Inca mai visezi iubiri ca o ardere la alb. Eu am invatat ca, adeseori, Dumnezeu iti ignora ceea ce ii ceri spre a-ti oferi ceea ce iti trebuie.
Si da, suntem mici si iubirea nu ne inalta, nu ne ridica, nu ne da importanta. Poate doar ne alina in micimea noastra.

Ah, ce frumoasa era poiezia asta fara ultimu\' vers. Nene (Pandele) mie imi placu rau versurile astea. Auzi ce ziece olteanca, versurile ii placu. Rau de tot. De-aia te pup pe frunte.
Muuuuuuuuuuuuuuu

Ina, versul ala nu era citat degeaba acolo, ia vezi tu unde am mutat eu cratima aia de am pus-o si cu bold.

Thais, eu iti multumesc.
Liviu, asa e, fac reclama. Din D\'Annunzio asta e singura care m-a impresionat. A fost prima citita, restul m-au dezamagit.
Iar finalul e complet nenecesar, recunosc. Dar in fiecare articolas de asta se strecoara cate ceva din mine. Aici a fost cam strident, recunosc. Cred ca imbatranesc si devin sentimentala.

Alexandru, nici eu nu inteleg parerea ta. Dar presupun ca se bazeaza pe cunostinte mai profunde decat ale mele asa ca nu te contrazic.
Liviu, parerea ta e mai mult decat binevenita (ma rog, puteai sa o lasi la articolul original, in pagina de engleza, dar nu conteaza). Sper ca stangaciile la care te referi nu sunt de traducere.
In rest, ce sa zic, autorul este un admirator al lui Derrida si un autodidact in domeniul filosofiei. Articolul merita citit ca semnal si pentru ca poate naste replici in genul celei date de tine. Am recunoscut, nu stiu foarte multe, cred totusi ca esti un pic radical. Nu sunt convinsa ca va fi considerat prea curand un ganditor minor, dar nici nu am argumente sa te contrazic.
Parerea ta face cat un al doilea articol si ma bucur ca a aparut aici. Pentru mine a fost o experienta educationala si o sa incerc sa o mai repet. Chiar daca a insemnat cautarea la miezul noptii a modului exact in care s-a sinucis Deleuze.:)

Daca te-am votat nu-mi mai amintesc, parodia e bine realizata si mi-a smuls un zambet.
By the way: O, nu mi-e că am sângerat...

Nu e o polemica, nu e o explicatie obiectiva, nici nu a avut pretentia. Normal ca editorii citesc si nu cred ca i-ati manipula ci cred ca sunteti cel mai in masura sa apreciati daca v-am atacat sau nu.
In ceea ce priveste raspunsul dumneavoastra mi-ati confirmat ca nu m-am inselat. Ma asteptam la aceasta reactie, desi speram ca intr-un final e posibil sa fi ajuns la dumneavoastra. Nu minte lui Virgil Titarenco era telul meu, ci sufletul sau, daca el exista pe undeva.
Imi cer iertare pentru aceste comentarii. Nu-si aveau rostul.

Domnule Titarenco, poate nu am explicat suficient, presupunad ca se intelege. Poate si gresesc. Va spun din start ca reactia mea nu e infierbantat, dar acolo unde mi-ati reprosat acest lucru era.
DE ce era? Pentru ca indiferent ce dispute aveati cu domnul Costel Babos nu aveati dreptul sa va legati de copilaria lui. M-am simtit vizata, domnule Titarenco, si poate si dumneavoastra ati fi reactionat urat. In plus eu cred ca initial v-am spus politicos si argumentat de ce. Presupun ca aveti si dumneavoastra in trecutul dumneavoastra o mare suferinta. Daca eu as folosi aceasta suferinta ca material in disputa din subsolul unui text nu ati fi incantat, sunt sigura. V-ati simti ranit, lezat. Dumneavoastra ati folosit suferinta lui Costel, a mea, a altora intr-un mod pe care inca il calific a fi rusinos.
Am cautat si eu sa vad unde m-ati jignit. Initial reprosandu-mi rea-vointa de care eram straina si primind explicatia mea cu o superioritate dispretuitoare. Atunci mi-am zis: trebuie sa fiu atenta, nu m-am comportat asa cum trebuie si omul acesta m-a receptat gresit. E vina mea. Apoi la textul incriminat, cel cu arca. Intr-un comentariu in care se precizeaza ca se vrea un raspuns mie scrieti: În rest cancanuri, bășcălie și polițe plătite. De fapt cam tot siteul acesta, care de o bucată de vreme e în derivă evidentă, se reduce cam la atît.
Deci, deocamdată eu nu am citit sub acest text nici un comentariu critic nici negativ și nici pozitiv așa că nu prea văd de ce aș avea să mă supăr. În ce privește comportamentul unora, și repet comportamentul unora, asta e o altă poveste, și ține tot de degringolada de aici, de polițe care se vor plătite (și vă rog nu mă acuzați de conspiraționism ieftin), de găști și grupuri de interese meschine. O faună întreagă. Bineînțeles o să mi se reproșeze că sufăr în amorul propriu și alte bazaconii. Sau o să mi se spună că oamnenii sînt bine intenționați și eu sînt cel care reacționez. Haideți să fim serioși. M-am săturat de atîta abureală și de fente de trei lei. De oameni care atunci cînd au chef de bășcălie, hărțuială sau jigniri nu se abțin să o facă și după aceea se transformă brusc în mielușei nevinovați care stau cuminți și își dau pseudoacademic cu părerea. Dacă cineva își imaginează că eu dau mai mult de un leu găurit pe jongleriile astea ieftine, se înșeală amarnic.
Poate sunt eu hipersensibila, dar credeti-ma ca acest comentariu mi-a provocat lacrimi. Stiu ca puteti zambi de asa o mostra de puerilism, dar asta sunt. Apoi, mai jos, referindu-ma la comentariile asemanatoare ale mele, ale lui Costel si Claudiu Tosa scrieti: Semnificativ mi se pare însă că tu prin întrebarea ta recunoști că de facto eu am fost și sînt aici atacat de o haită. Si de data asta m-a durut.
Si nu, nu ma razbun pe textele dumneavoastra. Pur si simplu refuz sa le citesc, ceea ce recunosc este o pierdere pentru mine. De ce? Fiindca imi permit sa fiu sentimentala si sa ma gandesc ca in spatele operei exista omul. Iar omul Virgil Titarenco nu mi-a demonstrat mie decat lipsa de caracter. Poate si eu lui, si atunci mi s-a parut corect sa va ocolesc. Poate cu adevarat comentariile mele erau de trei lei si am decis sa nu va mai obosesc cu ele.
Initial cand v-am vazut in pagina mea am vrut sa va ignor prezenta. Nu am putut, era nepoliticos si grobian. Dar nici nu am putut sa trec peste cele intamplate. Acum, scriind la acest comentariu simt iarasi senzatia suparatoare a stomacului strans ghem. Pentru ca imi amintesc din nou reactia dumneavoastra la comentariile mele.
Nu va sanctionez textele. Acum cateva zile un prieten, fara sa stie ce simt, mi-a dat un link la textul dumneavoastra Yerba Mate X si am recunoscut ca e o poezie excelenta pe care mi-ar fi placut sa o comentez si sa ii dau o stea. Dar n-am facut-o. Nu din infierbantare, ci din motivele mai sus invocate.
Imi cer iertare pentru comentariul lung si, daca mai doriti alte discutii, adresa mea de mail si YM va sta la dispozitie (brigaela@yahoo.com).
De asemenea nivelul meu (120) va sta la dispozitie. Sunt sigura ca anteriorul meu comentariu poate fi considerat atac la persoana (pana si eu il consider asa), asa incat puteti cere interventia unui editor. Mi-am asumat acest risc pentru ca e mai bine pentru mine sa joc cu cartile pe fata.

Me, nu m-am suparat pe Vrirgil, comentariul lui aici e intr-adevar foarte pertinent. Nu sunt suparata. Sunt, asa cum mi s-a zis, hiper-sensibila si Virgil a reusit in doua randuri sa ma raneasca cumplit. O sa explic imediat de ce.
Multumesc.

De ce e asta o poezie? Numai pentru simplul fapt ca e asezata in pagina in versuri? Eu cred ca este mai degraba un fragment de jurnal, reusit prin cateva surprinderi proaspete ale inocentei copilariei.
Poate ca finalul e prea banal. Raiul copilariei e un cliseu, practic lipsit de frumusete si de candoarea randurilor de mai sus.

Nu stiu cum de nu am citit acest text mai demult. Se pot discuta multe aici. Eu cred in scriitorii de profesie, cei care scriu pentru estetic si nu din sentiment. Cred ca daca au talent si studii in domeniu pot face literatura adevarata. Nu fac parte dintre ei.
Mai cred si in poetii instinctuali, cei care scriu din hipersentimentalism sa zicem. Aici iti trebuie geniu daca vrei sa scrii ceva cu adevarat valoros. Nu ma numar nici printre acestia.
Noi, Bogdane, suntem poeti sentimentali si sentimentalisti, care scriem dintr-o nevoie interioara si dintr-un grad de exhibitionism. N-o sa luam premiul Nobel pentru literatura. Ei si ce, cui ii pasa?
Lucid textul, mi-a placut.

Mi-a placut foarte mult. Curgerea domoala a textului, de parca si aud slujbele molcome ale nubienilor. As fi vrut sa pui aici o poza, ceva care sa-mi intregeasca atmosfera. o sa incerc eu, sper sa stiu cum . Textul merita din plin.

Acum eu sunt un om credincios, dar cu mai putine greturi, Poti scrie despre ce vrei tu atat timp cat o faci bine.
Tu scrii mult mai bine, aceasta din pacate este o poezie care nu spune nimic, cu o sonoritatea bolovanoasa, cu ceva greseli.
A curs stropi de sânge sau au curs? ca nu are cu ce sa se acorde. iar alterna ala a mai fost spus.

Cat priveste fierbintile, din cate stiu eu acolo ajung textele cu cele mai multe citiri, fara interventia editorilor. Asa ca, dragii mei, nu va mai plangeti. Noi punem textele astea la subiecte fierbinti.

In urma jignirilor absolut nedrepte si prin urmare cumplit de dureroase la care m-ati supus in mod repetat in pagina dumneavoastra speram sa nu va regasesc niciodata in paginile mele. Asta din cauza ca va consider un poet excelent, pe care mi-a facut placere sa-l citesc si de la care am avut de invatat, dar dublat de un om cu un caracter care imi provoca rusine ca l-am intalnit. Aceasta este desigur parerea mea personala, extrem de subiectiva si mi-o asum deplin, cu riscul de a fi considerata atac la persoana.
Ati intervenit la un text care nu-mi apartine, el fiind doar traducerea unui articol scris de Axel Lenn. Imi permit sa raspund eu in subsolul lui datorita legaturii de prietenie care ma leaga de autor. Intr-adevar pentru initiati articolul nu aduce nimic nou. El se vrea doar un semnal la moartea unui filosof care a marcat adanc gandirea unui secol. Trebuie sa recunosc ca pentru traducator au fost cateva noutati, eu nefiind o cunoscatoare a domeniului, doar o cititoare amatoare.
Ma bucur ca v-a trezit interesul si va multumesc pentru apreciere.
cu respect pentru scriitorul Virgil Titarenco,
Cristiana Miu

Acest articol este o traducere, articolul original apartinandu-i lui Axel Lenn si putand fi citit pe varianta engleza a agonia.ro. Din cate stiu eu, Gilles Deleuze s-a sinucis pe 4 noiembrie 1995, aruncandu-se pe fereastra, deoarece fusese diagnosticat cu cancer pulmonar. Am trecut testul?

Elena, e o poezie din ceea ce devine un fel de jurnal de senzatii, sentimente si treceri. Multumesc ca ai inteles.

Si mie imi plac cei trei F. Rau de tot.

Joc? Sonor, cu ceva ruperi de ritm care strica placerea citirii ca pe un joc de copii. Aaaa, falusi? nu falusuri?

Nu stiu de unde sa incep. Mi-a placut pe adunate, desi pe alocuri prea lung si redundant. Cateva clisee: scrisul pe lacrimi, sangele care curge pe pereti care nu-si au locul acolo.
Sfarsitul imi place, nu e surprinzator, dar inchide frumos ideea. In general o poezie construita pe o idee relativ simpla dar corecta si interesanta, o poezie care isi urmeaza cursul si isi sustine curgerea.

Sa vorbesti poate n-ai invatat, dar ai un fel al tau in care reusesti de fiecare data sa-mi atingi coarda sufletului.
Nu-mi place titlul, atat, parca prea banal pentru o poezie blanda, trista si diafana.

Cristina, multumesc de recomandare. Aici insa m-ai pierdut de clienta. Arta cinematografica e punctul meu slab. Pur si simplu nu am rabdare sa vad un film de la un cap si la altul. Imi pare rau.
Ce am citit?? Hmmm, asteapta si ai sa vezi. (Si \"Focul\", dar am recenzat altceva). O sa postez curand, putintica rabdare.