Scurtă dăruire rătăcită

\"Dimineața în sângele meu demodat și atavic\"

ce doream sa spun este ca poezia in schimb, nu e demodata
(dupa parerea mea, evident)

Poezia in general nu se poate demoda, e in noi toti.
Cat despre poezia mwea: ea e usor invechita, dar nu demodata. Pentru ca n-o las eu sa fie.

are usor iz de trecut, vorbe dulci de iubire, care-mi amintesc
de intamplari de demult.

E o poezie reusita... ma rog o sa vina probabil un milion de \"critici\" de 16 ani care o sa zica altfel. Nu as putea sa remarc ceva in special, virtutea acestei poezii sta tocmai in atmosfera si ideea sustinuta armonic de versuri.

Curajoasa esti, Cristiana! IL provoci, vad bine...

Oricum, pana la mine a ajuns un fel de Luceafar scris dintr´o alta perspectiva; sprintara idee, batand la portile superbului.

Poate vreun \"acces-nivelat\" sa´i puna steluta din partea mea?

Poemul de față reușește să se ridice deasupra contingentului prin puseurile de transcendență induse de dăruirea fără a rezerve a autoarei față de personajul distant și necunoscut.

Aluziile neotestamentare ce transpar în text nu fac, desigur, decât să îi adauge acestuia greutate într-un mod inedit, în care de această dată femeia este cea care se jertfește/oferă pe sine - cuminecătură întru supraviețuirea Lui/lor - \"luați, mâncați...\".

Memoria unei transcendențe cândva posedate și acum regăsite estompează memoria ordinii exterioare - \"am uitat că...\"

Tocmai aceasată putere a imaginației exaltate erotic (la bază) asigură transgresarea imediatului care a prilejuit, probabil, acest frumos poem de dragoste.

Să-l salutăm, deci, în treacăt, și pe necunoscutul ce ți-a stimulat cu succes inspirația acestei \"scurte dăruiri\".

D. S.

Îmi place caracterul profan al textului, felul în care ai tratat simbolul pâinii și al vinului. O poezie puternică. Felicitări!

Ma bucura trecerile voastre, ale tuturor ca pe un copil si va multumesc pentru emotia asta.
Thais, asta s-a si vrut, un poem de pe alte vremuri.
Vlade, in sfarsit ceva pe gustul tau. asta da bucurie.
Cristian, uite steaua. Daca n-o dadea nimeni ma gandisem sa o pun chiar eu. :)
Daniel, frumos ai comentat, mai frumos decat scriu eu si n-am prea inteles, dar ma mai documentez (cum ziceai? Lol, parca). Mi-e tare dor de necunoscutul asta dar...
Nic, trecerea ta pe aici e o mare onoare. Stiu ca nu comentezi prea des si chiar ma bucur ca ai facut-o la textul meu. Puternic e scriitorul si cititorul, poezia e doar cuvant.
Mae, ai dreptate privind incheierea. Poezia asta e scrisa dintr-un condei si are, in mod profund doua parti: una a daruirii mele pe care o visez ideala si o simt imposibila si a doua a cuvintelor lui frumoase risipte prea rar fiintei mele si carora le duc dorul. Multumesc de fidelitatea cu care ma citesti.

nu! acest poem nu este demodat.
stilul,forma si chiar mesajul biblic este plin de originalitate.
am citit multe texte (ce se vor poeme ) cu tenta biblica pe site dar acesta este singurul care a reusit sa spuna cu adevarat ceva.
Mi-au placut in mod deosebit primele doua strofe.
cele bune Cristiana

Si mie imi place prima parte.
Elena, iti multumesc pentru fidelitatea cu care ma citesti si pentru incredere.
cele bune sa fie cu noi,
Cristiana