Cristiana Nicolae

Interesantă versiunea ta! Și, trebuie să recunosc că poartă în ea un mesaj plin de speranță, o așteptare a unor evenimente dorite.

A mea, însă, poartă amprenta nostalgiei...

Mulțumesc de trecere!

Mulțumesc pentru frumoasele comentarii...

Trebuie să mărturisesc că aceste versuri s-au născut dintr-un soi de pornire ludică...

Abia acum observ comentariul, dar niciodată nu-i prea târziu să mulțumesc...

Ascuțită observație!

Mulțumesc de comentariu... abia acum îl văd.

Vestea bună este că BirdLife Internațional are un partener și în România. Este vorba de Societatea Ornitologică Română (SOR).

Păi văd că de fapt, blestemul acesta e un anti-blestem! Un blestem îndreptat împotriva blestemului însuși! Și a împrumutat ceva din stilul descântecelor populare. Frumos!

Atenție la diacritice.

Îmi place. Nu știu de ce, dar îmi amintește de mitologia greacă și de romanele lui Jules Verne. Sunt sigură însă că nu asta ai avut în minte atunci când ai scris poezia!

Dar îți spun asta pentru că poate vrei să faci o comparație între ideea de la care ai pornit, imaginea pe care ai vrut să o sugerezi, și ceea ce văd alții când citesc \"produsul finit\".

Sângerie este zarea…
Oare poate arde marea?
Văd cum valuri agitate
Vin la mal înfricoșate,

Îmi plac primele patru versuri... folosești asocieri contrastante, umanizezi natura...

Apa se retrage-n râuri
Iar eu mă ascund în gânduri.

Frumos paralelism! Problema e că, dacă priveșți cu atenție, \"gânduri\" nu prea are cu cine rima prea bine. Ideal ar fi fost să aibă o rimă cum ar fi \"rânduri\".

Mesajul de \"PS\" parcă s-ar adresa unei Venere dipărute în spuma mării...

Am văzut titlul, am citit primele două versuri, și m-am pregătit sufletește pentru o tipică poezie a naturii...

Imediat însă am văzut că m-am înșelat și că această descriere a naturii hibernale reprezintă un pretext, sau, mai degrabă, un cadru, care pune în valoare, prin contrast, căldura soarelui, dar, mai ales, pe cea a iubirii, trăite, cândva, într-o vară...

Îmi place acest \"meșteșug\", e bine ales, și creează imagini sugestive întotdeauna. Mă refer la contrastele de tipul iarnă-vară, căldură-răceală, planul interior-planul exterior, etc, toate în combinație. Ar fi bine dacă l-ai folosi în continuare, în creațiile tale.

Un pic mai multă atenție la punctuație (locul virgulei și numărul punctelor).
\"Înger bigot\" sună urât și strică imaginea, din cauza conotației peiorative pe care o capătă uneori termenul de \"bigot\". Înțeleg ce ai vrut să spui în poezie, dar, sincer, dacă-i spui unei fete că are privire de înger bigot, s-ar putea să se gândească dacă trebuie să pună accentul pe \"înger\" sau pe \"bigot\", adică să se bucure ori să se supere?

Apoi, mai e acea strofă cu patru versuri, toate începând cu același cuvânt \"Amintirile\". Prin repetare, ai încercat să sugerezi faptul că vin în valuri-valuri, că sunt copleșitoare. Numai că e o metodă riscantă, repetiția nu trebuie să obosească. \"amintirile, amintirile, amintirile, amintirile\"... Cuvântul apare de patru ori. Deja e prea mult. Cred că în cazul acesta, te puteai lipsi de unul dintre ele.

Gândește-te la clasici: cum au sugerat ei, prin repetiție, o acțiune aflată în plină desfășurare? Cum fac ei să-ți stârnească impresia că ceva se petrece, se deplasează, se miscă valuri-valuri, cu putere, continuu și copleșitor?

\"Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare\"

Și sincer, nu știu ce înseamnă \"tendă\". Nu am mai întâlnit acest cuvânt, și nu l-am găsit nici în DEX. Am văzut, în schimb, că există cuvântul \"tenda\", dar în italiană. Bănuiesc că ai vrut să scri de fapt \"tindă\". Oricum, în cazul acesta îmi declar ignoranța.

Îmi place finalul poeziei. E optimist și luminos. Mult succes!

Pro:

Ante-comentatorul meu mi-a luat vorba din gură! Aș mai adăuga că se simte influența lui Eminescu... sau poate mă înșel, în fond, orice poezie duios romantică amintește de el, pentru că trăirea din care ea se naște e aceași.

Mi-au plăcut foarte mult versurile :

Privesti apoi in ochii mei,
Si-mbujorandu-te la fata,
Ma faci sa cred ce vad in ei.

Contra:

Mai trebuie \"finisată\" poezia asta... pe ici, pe colo...

\"Abia aud s-abia primesc.\" Ar trebui să fie:

\"Abia aud și-abia primesc.\"

Și, bineînțeles, semnele diacritice!
Îți recomand ca înainte de a scrie pe saitul poezie.ro, să îți redactezi pe îndelete poezia în Word și s-o postezi folosind metoda copy-paste. În felul acesta, nu există riscul de face greșeli din cauza neatenției, și nici nu ești dependentă de setările tastaturilor de prin sălile de net.

\"Răbdarea uneori
pare suma ne-răbdărilor
orientate una
împotriva celeilalte\"

Îmi place această imagine ce pare inspirată din fizică. E o abordare, zic eu, inedită.

Ideea de ansamblu pe care o exprimă poezia este una interesantă și mai profundă decât ar părea la o primă privire. Cred însă, că versul de tip modern nu o avantajează. Ar fi pus-o mult mai bine în valoare, stilul \"clasic\"...

O poezie care te poartă...
Nu am de reproșat decât prezența cuvântului \"conspirație\" care destramă toată magia. Mie personal îmi amintește într-un mod prea brutal de teoriile fanteziste care sunt atât de \"la modă\" în societatea actuală. Dar aceasta este o părere subiectivă...

Mai bine ți-ai fi intitulat grupajul acesta de cugetări \"Ecce tempus\".
Obsesia timpului răzbate atât de tare din ele încât nici nu mai se vede omul. Iar trimiterea la faimoasa scenă biblică, mai degrabă stârnește confuzie...

Poezia asta are mai curând aspect de epigramă. Și conține o amară autoironie ascunsă în spatele unui zâmbet firav.

Și are un sfârșit prea abrupt. Cere o continuare. Cu replica din ultimul vers, nu-l lămurești pe cititor ci mai curând îi stârnești curiozitatea. El se întreabă pe bună dreptate: \"cum adică o Satana Blondă\"?! De ce tocmai acest calificativ atât de dur?! Mai pe românește, cu versul acesta, îl cam lași pe cititor cu dosul în baltă... ;-) E clar că mesajul abia schițat aici trebuie dezvoltat într-o a doua strofă.

Bag de seamă că-n lumea poeților chiar și ironiile reciproce sunt ritmate...
Mai frumos oricum decât ceea ce auzim zilnic pe stradă...

Buna!... Ma bucur sa vad apărând un comentariu, chiar dacă unul cam sceptic.

Da, e scris de mine, si a fost publicat în revista Știință și Tehnică.

Dacă nu mă crezi, uite și linkul către textul original.
http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=15

Cu ocazia asta vad ca am încurcat datele... am menționat aici că a apărut în decembrie 2004, în realitate a apărut în numărul din ianuarie-februarie 2005. Scuze, se mai întâmplă. Voi corecta imediat.

Sper să ne mai vorbim. :-)

Și mie îmi place poezia asta! Deși, trebuie să recunosc, la un asemenea titlu, ma asteptam la cine știe ce jaf cu pretenții de text profund. Dar poate tocmai asta face surpriza mai plăcută...
Sunt de acord cu Adela. Nu aș putea comenta acest text mai bine decât ea, pentru că nu am mai nimic de adăugat.

\"rime de genul festilă-milă sau plecat - încercat se află în proximitatea poezelelor de clasa a șaptea când te-a părăsit primul-prima iubită și plâgi în recreații prin curtea școlii.\"
Că acest comentariu este exagerat, este puțin spus. Hai să fim serioși! Ce rime mai... ritmate decât astea ar fi putut să găsească? Și în definitiv, ce dorim de fapt? Un mesaj sau doar o înșiruire de cuvinte care sună frumos din coadă? Alegem conținutul sau ambalajul? Este periculos să cădem în plasa reclamelor publicitare și să ne lăsăm mințile modelate de \"cultura\" consumismului... Riscăm să facem confuzii nu doar atunci când evaluăm calitatea pateului...

Corect! Imi place! Ai spus mult folosind puține cuvinte! Iar mesajul este mai mult decât interesant... Cred că poezia asta merită să cadă sub ochii unui reprezentant al lumii teologice. Aș fi curioasă să aflu ce ar zice... Chiar te sfătuiesc să i-o arăți unuia... Dar alege pe cineva mai destupat la minte, cum ar fi spre exemplu, Maica Siluana. (O poti gasi la: http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php). Sunt sigură că i-ar plăcea ideia exprimată de tine. Și ar avea multe de spus pe marginea ei. Bravo, îmi place stilul acesta laconic și concis de a scrie.. are mai mult miez...

Sunt câteva versuri care stârnesc imagini interesante...
\"de la bărbie în sus e întuneric pe chipul lui\" - când citești, nu știi ce e... cineva care își ascunde identitatea; ori oare cineva care deja aparține altui plan? Și dacă da, care este natura acelui nou nivel? Superioară sau inferioară?

\"el își ridică brațele până atinge
pielea unui heruvim
adormit în timpul zborului\" - s-ar părea că totuși acel plan este unul superior, (dar care nu e pe deaîntregul atins... personajul se afla încă în zona căutărilor.. este pe cale...).

Versurile astea trei par sa aiba un simbolism acvatic ascuns, care la rândul său face trimitere la Biblie...
Mie personal mi-au sugerat indirect apele cele de sus...
Delfinii, fiind mamifere, nu pot dormi exact la fel ca viețuitoarele de pe uscat. Creierul lor nu poate adormi pe de-antregul pentru că altfel animalele s-ar lasa la fund și s-ar îneca. Ei au nevoie ca periodic să se înalțe la suprafa pt a respira. Ca urmare, creierul lor doarme... doar pe jumătate, pe rând câte o emisferă.
Pe de altă parte, în Biblie este descris momentul desparțirii apelor, cele de jos, terestre, și oceanul cel de sus, celest, de esență superioară.
Heruvimul tău, pare întocmai unui delfin înotând adormit prin oceanul cel de sus, ocean către care pare să tindă personajul. Heruvimul este un fel de emisar al acelei lumi, prin înrâurirea căruia el va putea păși mai departe, va găsi răspuns la căutarile sale. Pentru că deja l-a atins. Deci a atins acea lume...

\"cuvinte fără noimă: te-am căutat în aerul
de piatră\" - este aproape un pleonasm.. ca să zic asa, dar unul bine ascuns.. pentru că amăndouă versurile subliniază aceeaăi ideie: imposibilitatea comunicării, limitele limbajului.
\"iar tu erai în rai\" - din nou apare un alt plan, superior. Obiectul căutarilor nu se află in lumea acesta limitată, a \"aerului de piatra\" a limbajului ingust, a zidurilor... In care prin cuvinte nu se transmite suflet, nu se transmit esențe. Ci se afla dincolo, în oceanul pe care plutesc heruvimi adormiți...

Poezia asta aminteste ca stil de cele ale lui George Grigore (vezi volumul \"Primavara la Bagdad\")... Se pare ca este vorba de un fel de \"amprenta culturala\" :-) (Sie acela a petrecut multi ani in lumea araba...)

Exact aceleași versuri îmi plac și mie! \"fantomele mâinilor tale vor fi crucea
pe care-mi voi răstigni sufletul gol.\" Cred că sunt printre cele mai reușite din toată poezia.

Plus acestea:
Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând,
vei fi tu Venus, ... vei fi doar a mea?\"
În versurile astea e o imagine interesantă, un pic socantă. Cred că îmi va da de gândit... pt că e stranie trecerea asta brusca de la ființa vie la statuia antică. Parcă și vezi procesul, întocmai ca pe o animație pe calculator... În orice caz, simt ca aici, în versurile astea e ceva mai mult decat aș putea eu sa exprim. Se ghicește dincolo de imagini o trecere de la o stare sufletească la alta, de la un nivel spiritual la altul, nu știu exact. În versurile astea, e o tranziție în orice caz.
Totuși, încă nu m-am lamurit ce-i cu iubirea roz, și, mai ales dacă \"invitația la spânzuratoare\" e pe bune sau e o metaforă. În funție de asta depinde impresia pe care o lasă poezia, ințelesul pe care îl capătă în mintea cititorului. Versurile nu sunt prea clare in privinta acestui fapt.

Îmi plac mai mult ultimele trei strofe... de fapt acelea par mult mai senine decat primele. Ultimele două versuri amintesc cumva de Miorita. Atmosfera in ansamblu are ceva mitologic... păcat ca se termina poezia așa de repede! Eram la un pas e a ma crede într-un Stapan al inelelor de plămadă românească...