Poezie
Zâmbet de cleștar
1 min lectură·
Mediu
Stropește-mă furtună ,cu ai tăi picuri catifelați,
Aripi de îngeri pe pereți pictați,
Străzi cufundate în ceața de fum,
Poze găsite într-un vechi album!
Trezește-mă la realitate cu un sărut!
Zilei vreau să-i fur al ei început!
Noptii să îi ascult glasul!
Iubește-mă tu, șterge-mi păcatul!
Scuipă flăcări de dor și iubire,
Atinge-mi sufletul pentru nemurire!
Ia-mă de brat și du-mă departe!
Acolo unde fericirea se-mparte!
Lasă-mă apoi la poalele muntelui!
Să mă găsească vârtejul vântului!
Să mă împrăștie peste hotare!
Inimii mele să-i dau ascultare!
Să aud ciripitul păsărilor,
Foșnetul magic al arborilor,
Sursurul apei de izvor cristaline,
Să cred că exista nebune destine!
Soarele să-mi fure inima precum un tâlhar!
Lacrimile să le transform în zâmbet de cleștar!
Trezește-mă din acest vis!
Să nu mai cad din nou în abis!
Ochilor să le ofer bucurie,
Săruturi dulci îți trimit ție,
Fiori de cristal să mă cuprindă!
Să las ca marea să se-ntindă!
Frâu să nu pun imaginației,
Să mă scufund în taina conspiratiei,
Să-mi spui acel cuvânt duios!
Ascultă-mi inima,îți ofer un dar prețios!
012997
0
Nu am de reproșat decât prezența cuvântului \"conspirație\" care destramă toată magia. Mie personal îmi amintește într-un mod prea brutal de teoriile fanteziste care sunt atât de \"la modă\" în societatea actuală. Dar aceasta este o părere subiectivă...