Te mai văd – tu nu mă vezi

Îmi place. Nu știu de ce, dar îmi amintește de mitologia greacă și de romanele lui Jules Verne. Sunt sigură însă că nu asta ai avut în minte atunci când ai scris poezia!

Dar îți spun asta pentru că poate vrei să faci o comparație între ideea de la care ai pornit, imaginea pe care ai vrut să o sugerezi, și ceea ce văd alții când citesc \"produsul finit\".

Sângerie este zarea…
Oare poate arde marea?
Văd cum valuri agitate
Vin la mal înfricoșate,

Îmi plac primele patru versuri... folosești asocieri contrastante, umanizezi natura...

Apa se retrage-n râuri
Iar eu mă ascund în gânduri.

Frumos paralelism! Problema e că, dacă priveșți cu atenție, \"gânduri\" nu prea are cu cine rima prea bine. Ideal ar fi fost să aibă o rimă cum ar fi \"rânduri\".

Mesajul de \"PS\" parcă s-ar adresa unei Venere dipărute în spuma mării...

Mulțumesc pentru citire, Cristiana!

Știu că fiecare percepe diferit un text. Peronal sunt încântat de viziunea ta...cu Venera dispărând în mare. Îți dorește succes și inspirație Eugen!