Sonet 51

Chemați un popă

1 min lectură·23 decembrie 2006

Mediu

Chemați un popă ca să mă dezlege!,

Căci creierii mi se cufundă-n ceață

Iar inima, sub platoșa, îngheață,

Când îmi așez coroana, după lege,

Pe funtea lată, condamnat pe viață,

De un sobor de îngeri, ce m-alege,

Peste cenacluri și bufon și rege.

În vise de cristal, spre dimineață,

Îmi dau onorul versuri troglodite,

Și le dictez atacul; dintr-o mie

Se-ntorc din abator, ca niște vite,

Doar paisprezece,-n post la datorie,

Cu gânduri seci și doruri de iubite.

Sunt posedat parșiv de poezie!

025.805

Cristian Vasiliu. “Sonet 51.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/221841/sonet-51

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Monșer,

Ego te absolvo, dacă-l scrii pe \"parsiv\", \"parșiv\"!

Cu drag de Sărbători și respect,

popa Romulus

Am remediat!