Poezie
Sonet 52
Mi-e sufletul destrăbălat o carte
1 min lectură·
Mediu
Mi-e sufletul destrăbălat o carte
În manuscris, cu paginile arse,
Citite, ne\'nțelese și întoarse
De tine prea târziu și prea departe;
Îmbătrânesc și harul tot mai rar se
Adună-n albul care mă desparte
De epilog, uitare și de moarte
Când scriu febril cu lacrimile stoarse.
E tot ce mai rămâne dintr-o dramă
Trăită alandala și în van
Între coperți, cu patima și teamă -
O carte surghinită an de an
Prin rafturi învechită și-ntr-o ramă
O semnătură ternă: Cristian.
013.198
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 52.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/221840/sonet-52Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mă îmbucură frumusețea îngrijorată a trecerii timpului din sonetu-ți.
Cât despre har, i se dă cui mai cere...
Cu respect,