Poezie
Sonet 52
Mi-e sufletul destrăbălat o carte
1 min lectură·
Mediu
Mi-e sufletul destrăbălat o carte
În manuscris, cu paginile arse,
Citite, ne\'nțelese și întoarse
De tine prea târziu și prea departe;
Îmbătrânesc și harul tot mai rar se
Adună-n albul care mă desparte
De epilog, uitare și de moarte
Când scriu febril cu lacrimile stoarse.
E tot ce mai rămâne dintr-o dramă
Trăită alandala și în van
Între coperți, cu patima și teamă -
O carte surghinită an de an
Prin rafturi învechită și-ntr-o ramă
O semnătură ternă: Cristian.
013.183
0
Mă îmbucură frumusețea îngrijorată a trecerii timpului din sonetu-ți.
Cât despre har, i se dă cui mai cere...
Cu respect,