Poezie
Sonet 185
CCLXIV
1 min lectură·
Mediu
De chinurile toamnei mi-e inima răscoaptă
Și-mi trece-n sânge seva-i fierbinte ca un must;
Prin rana de iubire din piept, cu mâna dreaptă
Mi-o smulg și-apoi cu ură, din pulpa dulce-i gust.
Nu-i rod al leneviei în humusul grădinii…
Cu-otravă rădăcina adesea i-am stropit,
N-a cunoscut căldura supusă a luminii
Și nici îmbrățișarea tăcerii dintr-un schit;
S-a cățărat pe stâncă s-o biciuiască vântul,
S-a zvârcolit de foame, de sete și de frig,
Nu și-a oprit în zidul minciunilor avântul
Și n-a rupt niciodată al lacrimilor dig.
Dar fi’ndcă din acestea nimic n-ai înțeles,
S-a întomnat în mine și-i vremea de cules.
29 III 2009
001.849
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 185.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1829621/sonet-185Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.