Poezie
Sonet 183
CCLXII
1 min lectură·
Mediu
Deschide! Primăvara îți ciocăne în pleoape,
Cu brațul ei de aer sfios și-nmiresmat,
Ca să-ți alunge somnul și visul ce-l încape,
Schimbându-ți cu lumina cocioaba în palat.
Văd molia tristeții cum lâncezește-n oase
Și mobilierul tâmplei acoperit cu praf;
E-atât de frig! Deschide și-n dimineți frumoase
De Martie ascultă al mierlelor taraf.
E-un vaiet greu de umbre ‘năuntru, da’n afară
E-un curcubeu ca poarta spre édenul senin
Și se coboară duhul iubirii-ntâia oară
Să-ți primenească trupul și sufletul de chin.
Deschide și primeste toți oaspeții de soi,
Dar mai presus de toate, primește-mă ‘napoi.
21.III.2009
002102
0