Poezie
Sonet 176
Amsterdam
1 min lectură·
Mediu
Din estuar, odată cu refluxul,
Mă furișez mimetic pe canale
În care fierb plăcerile carnale,
Exuberanța, molima și luxul.
Mi-ajunge smoala-ncinsă pân\' la piele
Și amețesc privind pe pod duiumul
De lebede sălbatice prin fumul
Dulceag de joint scăpat din cafenele.
Din patru zări, femei, sub felinare
Se spovedesc cu unduiri prin geam
Bătrânei Doamne și acelor care
Au evadat din trup. Se-ntunecă dar n-am
De gând să mă întorc la închisoare;
Tot ce-am făcut rămâne-n Amsterdàm!
11 XII 2008
001.727
0