Poezie
Sonet LXXXIX de William Shakespeare
traducere/adaptare de Cristian Vasiliu
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi poți ierta greșelile trecute
Și-mi spui că-s șchiop și mă-nconvoi. Mai mult
Ce pot să fac, ajuns la senectute,
Decât să tac în beznă și s-ascult?
Căci nu-mi poti da, iubite, nici juma’te
Din tot disprețul ce îl port deja,
Știindu-ți voia crâncenă, în spate ;
Mă vei urî și-apoi mă vei uita,
Iar eu – pribeag –, cu numele-ți pe buze,
N-am să alerg ca să îți ies în drum
Și n-am să-mi ca’t în neștiință, scuze
Ca să-ți vorbesc de dragoste, de-acum.
Am să-mi denunț, cu vorbele-ți, făptura,
Căci ura ta în mine naște ura.
005.553
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet LXXXIX de William Shakespeare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1814649/sonet-lxxxix-de-william-shakespeareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.