Sonet cu spleen

Sonet

1 min lectură·22 octombrie 2017

Mediu

Nu-i vina toamnei că în mine-o coarnă

Își crește aguridele și umbra:

Acritul dor de vara ce sucumbă

Și spaima neputințelor din iarnă.

Ce dacă-un soare încă se preumblă

Domol pe cer și peste lucruri toarnă

Aur topit? ce nu se mai întoarnă

Și ce va fi, îi dau o morgă sumbră.

Între greșeli și ispășirea mută

E-alee-n parc cu frunze rui și ghimpi;

Când se dărâmă ultima redută

Și tot ce am mi se măsoară-n timp,

Nici somnul, nici beția nu ajută...

Toamna-i sentință, nu un anotimp!

028.330

Cristian Vasiliu. “Sonet cu spleen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14115193/sonet-cu-spleen

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

umbra-sucumbă

"Toamna-i sentință, nu un anotimp!" Ce final puternic si amar, la un sonet ce iasa din tiparele sonetului.