Cristian Pop

am pictat valuri curgând mereu numai apusuri și răsărituri în culorile unui balans continuu ignorând ziua în minore acorduri picuri mari de ploaie-n cădere

De briza visării atins printre gânduri pierdut așternuturi uitate labirint de cearceafuri în vânt agățate o adiere le dă la o parte prin simple încăperi pășind rememorez iubiri

nu știu unde m-am trezit vin exact spre mine cineva mă trage de mână doi pași camere mici pe roți alergau în jur toți se grăbesc s-ajungă undeva case suprapuse cu pereți

Ciori! Prea multe ciori, pe-un cer de-un albastru mănăstiresc. Oare cum or fi făcut albastrul de voroneț? Căci verdele ăla franțuzesc îl găseai pe toate gardurile. Acum și ăla e „pe sub

Alei cu oameni necunoscuți, fără priviri, într-o seară fără partener de discuții. Chiar dacă nu-mi înțeleg bine viața și nu are nici opțiuni de subtitrare, o să-mi fie greu să mă

Într-o clipire există o clipă centrală cu ochii închiși în negru și alb chiar atunci negrul se sparge albul se năruie și se desface-n explozie transformând totul în pulbere pură ce dispare

Atent la arta mișcărilor, când îmi aprind țigara, Am o coregrafie canto, când prind de gât chitara. Și-mi intru-n rol fumând, cântând despre oricine Și știu să joc și teatru… dar nu mă știu pe

Am rămas cu mama, același copil fricos, ce nu s-a depărtat prea mult de casă. N-am ajuns niciodată la linia orizontului! Acolo se petrec lucruri neștiute dar adevărate! Fumuri, flăcări și

dimineața cu un val de flux aparte sparge toate cupolele și castelele construite seara trecută ziua refolosim totul cu o virtute neutră pentru a clădi vise zilnice de

Sigur exiști undeva! Încă te-aștept construind vise. Implicați în alte existențe posibile, trăim în mici pușcării negre, unde principala fericire a lumii… este speranța. Mă lupt cu

Zâmbeam ca un nebun iar doctoru-mi explica traumatismul cranian. Stam relaxat și legat în patul de la neuro; zâmbeam cu gândul la ultimele unități de timp. Fără abilități de

Mi-am cumpărat un guler de robă, pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină. Printre gene-mi aluneca voit... o privire de-a ta. Oamenii legii au sigilat gravitația din curtea

Cărăușul zilelor de ieri era un simplu poștaș, bucuros de aduceri aminte, parcă vrăjit de-o sirenă stagiară, ce solfegia dintr-o mașină și hipnotizat de-o lumină scumpă, ce nu avea nicio

Este zborul meu de aclimatizare din vis. Întind mâinile, pentru câștig de înălțime. Cu comenzile-n profunzime și direcții inversate m-am întors, într-un zbor pe spate. Jos era

Sub granița minții și-o limitare-a mișcării sub ispita zborului, încerc fraze cu litere noi. Printre dureri sufletești intrate-n rutină... caut vechi cuvinte smerite, pentru

Înainte de-a ști interviul după moarte, revedeam amintiri din altă viață! Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de

Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune, despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră, cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc