Cristian Munteanu

Ioana, stii bine ca oamenii nu de lectii au nevoie. Ci de siguranta universului lor indiferent de dimensiunile acestuia. Pentru ca de asta unele universuri sunt luminate de stele, iar altele nu. Oricum, ma bucur ca postasii mei merg direct in sufletul oamenilor, casuta aia postala ponosita. INCA mai esti de acord cu mine? Pana cand?
Pastrez \"firescul in inconfundabila lui profunzime\" fie ce-o fi. Nu ma felicita, tu, cititorul ce intelege, esti cel care-mi da sens. Felicitari tie!

Nu stiu daca ti-am raspuns la acest comentariu. Cateodata instiintarile nu ajung in casuta de mail.
Ma bucur ca am reusit sa am putina universalitate, pentru ca asta face sa creasca bulgarele de zapada. Ma mai bucur si pentru recunoasterea sinceritatii trairii, pentru ca nu de putine ori fabricam poezii doar de dragul exercitiului in sine, lucru care nu slefuieste mereu putand adauga noi asperitati mecanismelor de filtrare.
Ma mai bucur, ultima data, promit, ca am reusit sa trecem peste un diferend. Chiar daca inca mocneste :)

Ioana - Stii, cand spui cuiva ca ceva e simplu e de rau. Eu ma bucur pentru ca nu e nimic mai greu decat sa fii simplu, sa atingi tinta direct, fara trimiteri \"dastepte\" sau simboluri intelese doar de tine. Ma bucur si mai tare pentru ca ironia din final nu te-a lasat rece :). Fie si numai ca pentru a o sesiza iti trebuie si un grad anume de inteligenta. Cat despre Cartarescu...

Petre - Nu stiu daca asta era ideea de baza, dar da, lumea din jurul nostru e independenta de noi. Si totusi, fara noi, nu ar mai fi. Pentru ca daca esti doar tu pentru tine, fara ceilalti, nu esti. Doar existi.

Cineva mi-a spus să nu mă mai cred așa important. Așa că am lăsat \"căutatul\" la o parte, oamenii nu văd oricum decât ce pot, și am trecut la desprinderi de uman direct din realitate. Din al nouălea cer sau de la un balcon al spitalului cu același număr, moartea se simte la fel, bănuiesc. Viața însă, nu cred.
Cât privește lichefierea eu-lui, curg destule vâscozități pe aici, pe site, așa că mai bine una în minus :)

Nu m-am simtit jignit, asa dupa cum ti-am spus intr-unul din comentariile mele anterioare. Dar nu sunt convins ca nu asta a fost intentia ta. Nu stiu nici daca \"punctele\" merita dezvoltate atata vreme cat nu rezonezi la ideile mele din poem. Si oricum, mai bine am face acest lucru pe mail.

Nu sunt la piata. Doar ca m-am saturat de agresivitatea, uneori stupida, a unora care de abia reusesc sa lege un vers, aici nefiind cazul tau, desigur. Acel \"matale\" e o forma de rezistenta doar. Si nu face pe victima neinteleasa, atat vreme cat ma iei peste picior cu poetica mea care \"nu a trecut de Labis\". Cat priveste scrisul, m-as bucura sa invat cate ceva de la tine.
Cuvantul de legatura lipseste pentru ca am vrut sa nu se impiedice cititorul in el, mai ales ca e lesne de dedus. Ce pacat ca sintactica nu te face mai mult poet. Macar pe anul asta s-o lasam balta, ce zici?

Oare de ce am stiu ca pentru matale lucrurile sunt \"pur si simplu\". Cat priveste presupusa mea ignoranta in privinta simbolizarii excesive, e in regula. Matale stii cum vine treaba si tot degeaba.
Nu m-am invitat nicaieri. Era o intrebare retorica cu o mica doza de ironie care, cu toata cultura matale ( sa presupunem asta), nu se detecteaza lesne. Sarbatori fericite!

In mod normal te-as fi trimis, de-a dura, de unde-ai venit. Mai ales ca nu critici poezia. Dar ce rost are... asa iti recomand, daca e sa o luam dupa scrijeliri si sabia de samurai, sa-ti faci un sepuku. Dar poate ca tu nu esti inutil, mai stii!?

Cliseu, in primul rand, e o inlantuire de cuvinte care+ti suna tie a uzat. O florareasa oarba care vinde pocnitori pentru a nu se izbi de oamenii care le cumpara si pocnesc din ele o fi un cliseu pentru matale. Simbolizarea excesivă pare așa pentru că a trebuit sa+ti explic in mult mai multe cuvinte ce am vrut sa spun. de aceea incerc sa mentin versul curat, dar totusi incarcat de sensuri.
Cat priveste cvasi+invitatia matale, crezi ca are rost sa ne pierdem timpul?

Eu nu stiu. Doar pentru că se găsesc mai ușor sau pentru că celelalte necesită un clasor mai ornat? Poate găsim și ruta de care vorbești tu.

Înainte de a răspunde comentariului tău mi+am permis să citesc poemele tale. Sigur că pentru a fi un critic bun nu trebuie să scrii nici măcar binișor. Și de asta mi+am zis să nu cad în capcana vanității și să privesc obiectiv mustrarea ta părintească. Carevasăzică...
Poate surprinzător pentru matale nu \"au murit pomii\". Au murit niște etape ale existenței mele, ilustrate prin capacitatea mea, și raportare totodată, de a ajunge la niște fructe. Dac[ vrei, la paradisiacul culeg fără să merit neapărat.
A doua idee descoperită de matale, cu trudă bănuiesc, este legată de uriașul regret de a nu fi stors cum trebuie fructele copilăriei. Nu e vorba despre plată, e vorba despre lăsarea între stații. Mă opresc aici, cu sentimentul că nu ar fi trebuit să încep. A, și clișeele nu există. Nebunul plânge când nu ar trebui, iar țiganul cumpără lemn în loc de fier... și Labiș îmi place. Mă întreb unde sunt poeziile matale pe scara de valori pe care o ai.

Bine ai revenit. Rimele nu scârție, ritmul doar în puține cazuri, dar per ansamblu atmosfera caldă, plăpumoasă, rămâne... undeva, suspendată.

Ioana - Nu cunosc cinci cuvinte care sa ma surprinda mai bine :)

Camelia - Ma bucur ca ti-a placut. Cat priveste cursivitatea, mai degraba in zona ideii se aplica... :)

Nu reusesc sa vad confuzia de sensuri :). Cat priveste boala curabila, ea e asa doar pana pleaca medicamentul.

Ioana - Cineva îmi \"reproșează\" același lucru, că aproape fiecare vers al meu ar putea fi o poezie. Modest, cred că e adevărat :), dar nu am mijloacele necesare să creez o poezie în jurul unui vers. Îmi lipsește fuiorul.

Ionut - Ce ironie. Cineva care are drept pseudonim Snowdon King să creadă că e o poezie simpluță. Dar dincolo de asta, sper să fi ajuns la tine mesajul. Altfel bătuși drumul degeaba până în Egipet.

Florin - Ironia era esențial de observat. Pe undeva, mă iau peste picior și mă bucur că observași :)

Alexandru - Talent pentru desen ? Visez de multe ori tablouri, dar nu credeam că apetența pentru asta răzbate dintr-o poezie. Mă bucur pentru ecou.

Virgil - Pe lîngă faptul că ești vigilent, mai ai și capacitatea de a-ți da seama că poezia de mai sus e scrisă nu pentru a atrage atenția. Asta e bine. Ce stă scris mai sus nu e despre copilărie. Ea e doar un pretext pentru altceva. Pentru regret. Pentru a spune că e bine să conștientizăm la timp anumite etape ale vieții care nu mai pot fi retrăite. Ce păcat că, fiind simplu, nu reușiși să înțelegi.
Dacă mi-aș fi schimbat opinia repede, aș fi scris despre ceea ce aștepți tu cu înfrigurare, asta pentru că efectul ar fi fost mult mai sigur. Dacă opinia generală spune că-i simplă, încearcă să înțelegi ceva din cele anterioare.

Corneliu - Da, îmi aduc și eu aminte. Și de trecerea ta, și de influențele soresciene. Nu mă încântă prea mult că am amestecat borcanele, dar poate reușesc să păstrez ceva din modul său de a vedea lumea.

Crina - Mă bucur că ți-am dat prilej de bucurie. Îmi pare rău însă de celălalt lucru. Însă rețeta o știi :)

Am mai uitat cateva motive. Nu scriu despre \"futaiuri colective\", despre copilarie, despre imagini cu ninsori, despre senzatii, despre nimic din ceea ce ar putea sa rezoneze cu constientul fiecaruia. Toate astea dincolo de faptul ca nu reusesc sa scriu poezie cu adevarat.

Ioana, multumesc de apreciere. Cat priveste intrebarea ta, erau vremuri cand ti-as fi raspuns ca lumea nu mai are timp de intelesuri, ci doar de senzatii. Ca pune mana in foc doar ca sa se arda, nu ca sa demonstreze ceva. Ca Sorescu e mai putin citit decat Nichita, indiferent de ce spun ei in poeziile lor.
Acum nu stiu ce sa-ti spun. Poate doar ca realitatea mea e prea a mea ca sa ajunga la altii.

Nu reusesc sa inteleg ce vrea asa zisa poezie de mai sus. Sa avem cine stie de revelatii mistice, sa ne faca sa ne aducem aminte de orele de aritmetica...? Nu stiu. Dar cred ca nu trebuia neaparat postata imediat dupa o alta la fel de profunda a domniei tale. Pentru ca nu esti matale singurul care vrea sa se vada pe prima pagina. Mai sunt si eu.

Sa fie sau sa nu fie ironie? Oricum ma bucur ca ti-a placut gluma mea si imi pare rau ca nu prinsesi esenta conditiei de muritor anonim :)

Daca la un moment dat s+ar inventa un cuvant pentru mai mult decat poezie, aici ar trebui sa stea, in fruntea poemului tau.