Cristian Munteanu

Ioana - am mai scris un comentariu, dar s-a pierdut. Iti spuneam acolo ca asta-i cel mai important pentru mine, sa ajungi sa vezi lucrurile pe cat posibil de langa mine, cel care a scris poemul. Sa poti participa la perspectiva pe care o propun eu. Asta-i dincolo de a fi considerat \"poet\".
O sa trec prin fata spitalului atata vreme cat o sa inteleg sensul trotuarelor din fata lui :) si cata vreme tu o sa \"citesti\" tomografiile zilelor.

George - Maine dimineata s-ar putea sa fie prea tarziu :)

Ioana, cred ca Kogaion ar fi oarescum magulit de interesul tau pentru capetele fiintate fara trup. Dar cat priveste intrebarea ta, trebuie sa fii mai clara, ca poezia de mai sus :). Asta ca sa-ti raspund fix la ea si nu la ce-mi trece mie prin cap. Adresa mea de ym este, daca te ajuta cu ceva, cristianmunteanu23.

De ce Perseu? E simplu, dar nu-ti spun. E tot legat de \"taieri\" :).
Daca stiam ca e atat de usor, doar sa spun, o faceam de mult.

În sfârșit liberă de prea mult \"personal\", de prea multele simboluri care mă faceau să caut la sfârșitul cărții rezolvarea, poezia asta vorbește :). Și, lucru rar, te transpune pe un trotur acolo, lângă scenă. Mi-a plăcut tare mult.

Daca zici tu, un om care se plimba pe strazile pe unde a mers Panait Istrati, cine sunt eu ca sa te contrazic :)? Da, poate buzunarele n-au ce cauta acolo.

Imi e teama ca ajung la o concluzie ce spune ca suntem condamnati ca specie. Desi inca mai cred, o fac numai dimineata, vreme de cinci minute, inainte de a ma trezi complet.
Poezia de mai sus e inutila, corect. Nu face decat sa surprinda partea intunecata a indoielii. Si cine are nevoie de asta?

Eu nu cred in ce crezi tu vizavi de Romania. Si nici optimismul Luanei nu-l impartasesc. Eu cred ca romanii vor atinge atat de violent fundul prapastiei incat nu se vor mai ridica intregi de acolo. Plus ca energia pe care ar trebui sa o aloce spiritul nostru pentru a incerca sa slefuiasca ce are s-a dus in \'89. Acum, toate elanurile care ar putea schimba ceva, cat de mic, sau care ar putea arata un drum macar, se pierd in lucruri fara sens pe termen lung. Daca ne uitam in jur putem observa ca fiecare se preocupa de romania lui, cea interioara, lasand-o pe cealalta sa fie schimbata de altii. Iar faptul ca am fost capabili sa avem niste momente cu care ne putem mandri, nu cred ca e un lucru suficient de puternic pentru a o putea lua de la capat.

Din păcate nu pot și nu știu să fac altceva. Cât privește cumpăna, eu cred că deja a trecut momentul cu pricina. Iarăși din păcate.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place poezia dvs. Mi-am rapit o intreaga dupa-amiaza sa-mi dau seama cum e cu \"soferul nepriceput la proba de jaloane\", dar, intr-un tarziu, am renuntat pentru ca \"nici macar nu e o proba olimpica\", mi-am zis. Astfel de versuri se simt, nu se inteleg. Apoi, mi-a mai placut \"basca absurda\". Cu asta am fost cucerit. Carevasazica concupiscenta abraziva s-a autoflagelat pana a devenit o basca absurda? Bun, imi place si asta. \"in scaunul meu/un nebun/ spune o rugaciune\", cata framantare metafizica observ in versurile astea, cata problematica kantiana. Imi place, ce sa mai....

Ionuț + Mulțam de felicitari. Nu prea mă intereseaza propria persoană atâta vreme cât nu pot deveni șoferul vremurilor în care se și trăia în România.

Anca + Aștept sugestii.

George + Ascult mai degraba muzică clasică. Și asta nu prea are videoclipuri. Sfatul cu Mărioara Murărescu e demn de urmat. România trebuie ajutată să trăiască.

Gabrela + Hai să pornim în căutarea vracilor :). Eu știu unul. Din păcate nu prea au, vracii ăștia, forță ca să schimbe lucrurile. Nu, nu se mai poate. Și nici o cură nu ține, pentru că nu moare România din noi, murim noi din România. Cât despre \"trecută cu vederea\", noi să fim sănătoși :).

Florina - Multumesc de apreciere. Probabil ca poezia e acolo unde o poate gasi fiecare :)

Brizbrizurile sunt si ele \"neste chestii\" care uneori spun multe :).
Vis-a-vis de subiecte, cand eram mai mic aveam ambitia de a trage o linie verticala uriasa de deasupra unui om care se vedea buricul pamantului si de a-l urca in varful ei. Credeam ca odata vazut de acolo pamantul si celelalte o sa-si dea seama cat de mic e, astfel orgoliul fiind eminamente pierdut. acum, ca sunt mai mare, imi dau seama ca exercitiul ar fi perfect pentru acesti oameni. Asa s-ar crede dumnezei.
Cat priveste poezia, da, moare omul românesc. Curios e că România îi va supraviețui câteva zile.

Claudiu - Nu stiu daca m-am grabit. Sigur insa nu mi-a iesit asa cum vroiam :). Am vrut sa mentin un echilibru intre fun si serios care insa lasa de dorit.

Liviu - Trebuia sa sacrific pe cineva, nu? :) Si cred ca o sa incep de unde spui, numai ca mai trebuie ceva pe schelet.

Ioana - Ciudat e ca am simtit-o mai mult decat am gandit-o. Nici eu nu stiu exact ce si cum am vrut sa spun. Sigur e ca trebuie s-o gandesc.

Radu - Din păcate nu toți primi după cum merităm. Cum spunea cineva, poștașii se mai și rătăcesc. Cât îl privește pe Paler îmi e teamă că recunoaște tocmai pentru că, fiind tardiv, își permite acest gest de curaj.

Oana - Nu poți scutura din cap și scăpa de memorie. Poți însă să depozitezi peste regrete altfel de amintiri. Și nici atunci nu poți s-o reduci de tot la tăcere.

La multi ani!

Ma intreb unde eram cu totii atunci cand avea nevoie de noi...

Cineva mi-a zis odată să nu mă iau în serios. Și m-am conformat. În fond ce însemn eu în economia acestei lumi? Dar astăzi nu pot. Îmi cer scuze anticipat.

Eu nu consider că acest text poate sta la recomandate. Pentru că nu surprinde nimic nou, nu surprinde nici printr-un limbaj aparte. Bun, dar nici altele nu surprind, o să spună cineva. Nu. Dar măcar au un cât de mic vizor care prelucrează realitatea. Aici totul este povestit, ca o filă de jurnal, cum just spunea cineva, totul fiind deja trăit. E o poezie pe vocea a doua, e o fotografie cu mesaj vechi (poeziile despre cămine sunt demult prin peisaj).
Sigur că scriem după cum ne sunt viețile, de cele mai multe ori. Sigur că pentru a surprinde \"latura uriașă a lucrurilor comune\" ne trebuie și altceva decât dorința. Dar să ne vedem lungul nasului. Atât.
Chiar dacă eu cred că acest text nu merită să stea la recomandate, asta nu înseamnă nimic. Alții au crezut, probabil, același lucru despre ale mele. Nici nu contest faptul că unii dintre cei care au comentat au văzut în poemul acesta banal cine știe ce lucru deosebit. N-am nimic nici cu prima situație, nici cu cealaltă, nici cu motivele oamenilor în cauză. Dar când Sorin Despot îi spune unui comentator \"ti-as sugera sa te pui la punct cu poezia actuala\" cu un infinit aer de superioritate, îmi ies din pepeni. Domnule Despot, nu uita poemele stupiduțe pe care le-ai citit la un cenaclu nu demult trecut. Lasă aerele astea de poet, pentru că nici o punere la punct cu ce se scrie astăzi nu te face să meriți o asemenea titulatură. Te face doar ceva mai informat. Așa că nu te lua prea în serios. Ești unul dintre cele șase miliarde. Sau unul dintre cele 500 de milioane ce or fi scris vreo poezie.
Aaa, era să uit. Mi-a plăcut biletul.

Iuliana - E bine că a ajuns la tine. Vezi să nu o scapi :)

Emil - Tocmai pentru a reda și mai bine cele două lumi, pentru a le contura cât mai distinct.

Claudiu - O să țin cont de sugestia ta vizavi de crescendo. La această poezie nu cred că se impunea o mare atenția față de formă.

Îmi place. Nu prea are un firul logic bine strunit la nivel de povestire, dar într-o asemenea iarnă până și reginele își pierd sensul. Asta în preajma pesimiștilor incorigibili, ce ar fi dat oricât să simtă utilitatea lui \"împreună\".
Nu-mi plac \"statuile căcate\", îmi pare o imagine de prisos în economia poeziei. Și nici finalul. De unde mă dădeam cu bulgărele, și ăsta creștea, așteptând să-mi cadă în freză toată zăpada strânsă pe acoperișul casei, m-am ales doar cu un fulg ceva mai răsărit. Bun și ăsta până la urmă...

Am mai trimis comentariul ceva mai devreme, dar am fost delogat în timp ce se \"înfăptuia\" pe pagină. Rog editorii să+l șteargă pe acela.

Maria - Nu știu unde mă contrazic. Aș putea scrie, vorbi despre ceva în scris, dar aleg să nu o fac. Interfața sexuală este legată de un diferend trecut, vizavi de o poezie care folosea sexul pentru a vorbi despre goliciunea relațiilor interumane.
E vorba de întoarcerea lui Ștefan. Eu consideram avioanele de hârtie bune atunci când zburau peste stradă. Îmi pare rău dacă te-a deranjat atât de tare încât să consideri demersul meu jenant.

Bobadil - O să mă gândesc la construcție. Cât privește acel “subțire” am vrut să fiu sigur că va ajunge mesajul la toți cei care-l citesc, inclusiv la tine. Că doar nu e o poezie adevărată, ci doar o răscoală cu vorbe împotriva ciocoilor. Oricum, mă bucur că ți-a plăcut.

Adriana - adică am luat-o raznE :). Îmi place „acel important e ce simți tu”. M-am liniștit dacă doar asta e important. Pot să o iau pe arătură în continuare. Totuși mi-ar fi plăcut să-mi spui exact ce nu-ți place.

Ioana - Ioana, mă silești să spun lucruri pe care nu le-aș vrea rostite :) vizavi de acel „evidentă”. Dacă ție îți pare țipător mă întreb dacă am fost lipsit de eleganță sau tu ai recepționat-o prea puternic. Iar dacă am fost lipsit de eleganță, am făcut-o tocmai cu și dintr-un motiv sau doar că așa mi-a venit mie pe chelie ? Tu cum îi spui unui copil căruia i-ai făcut avioane de hârtie ?

Dorin - Sper să fi ajuns să ai o motocicletă cu ataș.

Mihai - Doar titlurile ne certifică în ochii celorlalți, nu ? Cât privește comentariul tău dox, sunt de acord cu un singur amendament. Acceptare gratuită și conștientă....

Petre - Nu sunt poet. Asta nu-i o poezie bună, e doar una care spune ceva ușor de înțeles. Aștept aceiași intrasigență și față de altele care au “too much sex for nothing”

Crețu - Slab, slab, dar să vezi altele mai slabe pe care le-am scris.

Andrei - Asta cu logica e mai grea :) Nu forma a primat, ci lehamitea de a transforma unele poezii cu sex - în toate buzunarele - în capodopere despre oameni și despre relațiile lor lipsite de conținut.

Silvia - În sfârșit o vizită de-a ta. Mă bucur că ți-a plăcut. Și ierarhia ar fi rațiune, suflet, instinct :)

Alexandru- Totul are un început, și al tău, după cum spui, a fost unul plăcut. Să sperăm că o să mai fii impresionat. Material ai avea aici.

Emil - E atașatul, în primul rând. În al doilea, vine de la atașatul cultural. În al treilea rând nu are nici o legătură evidentă cu poezia, dar titlurile atrag. Legătura este făcută pentru a scoate în evidență și mai bine ambele planuri. Iar atâta vreme cât vorbești de inepții și aberant cum naiba să fie cineva deranjat...

Vasile - Deci se există poezie :) Nu e chiar căutat obsesiv, e doar o formă care se cere spartă pe dinăuntru. Iar la asta cu geometria plană și cea spațială chiar că m-ai pierdut. Dacă stau și mă gândesc la câte sensuri s-ar putea desprinde aș lua o mistrie și m-aș face zidar. Și poate că nu-i o idee rea. Ar fi ușor să zic că asta am urmărit și pentru că unii au înțeles din poezie exact asta, o să zic. Mulțam de sinceritate.

Ioana - Bine faci. La poemul meu piersic păr cais. Și dacă nu suporți o altă cărămidă în zid, fii precaută cu toate cele care-ți sparg ferestrele :)

Claudia - Reconfortant comentariul tău. Căci până la urmă, dincolo de ce mesaj am vrut eu să transmit, dincolo de cel care a ajuns, dincolo de formă, rămâne exact ce ai observat tu.

Elena – Știa Pascal ce știa, chiar dacă din când în când își mai însângera coapsa ca să scape de tentații. O să încerc :)

Ete coincidență. Și mie mi se pare același lucru important. Cât despre cei citiți, să le \"recomandăm\" câte ceva ? :)