Þie

Întâlnesc aici un dram în plus de nostalgie, ca și cum autorul s-ar fi depărtat o vreme de iubita-poezie și acum s-a întors ca un păcătos ce este și ca, \"un nebun(,) / spune o rugăciune\".

\"chiar dacă nu ai fost
și n-aș mai fi
cumva tot te-aș visa
te-aș poezi\"

umila mea parere este ca repetarea \"poezie\" iti scade valorea acestei poezii. Si daca ar fi femeie acolo, nu s-ar mai poezii ? Cred ca \"te-as poezi\" era suficient, da tot farmecul la modul singular in acest text. Si mai ai cateva repetitii banale - si imi eram eu tie si imi erai tu mie, mai spune, mai spune, eu spun, spune, mai tii minte, iti mai amintesti. Dar trecand peste aceste mici retusuri, ai imagini care m-au impresionat prin naturalete si afectivitate. Pe fondul general, imi place

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place poezia dvs. Mi-am rapit o intreaga dupa-amiaza sa-mi dau seama cum e cu \"soferul nepriceput la proba de jaloane\", dar, intr-un tarziu, am renuntat pentru ca \"nici macar nu e o proba olimpica\", mi-am zis. Astfel de versuri se simt, nu se inteleg. Apoi, mi-a mai placut \"basca absurda\". Cu asta am fost cucerit. Carevasazica concupiscenta abraziva s-a autoflagelat pana a devenit o basca absurda? Bun, imi place si asta. \"in scaunul meu/un nebun/ spune o rugaciune\", cata framantare metafizica observ in versurile astea, cata problematica kantiana. Imi place, ce sa mai....

Cuceritor! Dar cele mai emotionante versuri sunt ultimele: \"chiar daca nu ai fost
si n-as mai fi
cumva tot te-as visa
te-as poezi.\"
De asemenea, extraordinare: \"iar literele ne zaboveau in degete
doar atit cit isi cautau indragostitii buzele\" Nu cunosc o mai buna descriere a grabei delicate, incete, de fapt atemporale cu care ne cautam cuvintele sau cu care cuvintele ne cauta pe noi. Iar acel a \"zabovi\" inseamna tocmai a sta in trecere, a te opri in(tru) miscare. La fel - sarutul, la fel poezia.

Poate ca multi s-ar apuca sa faca critica literara, multi reusesc, dar putini sunt cei care intr-adevar simt starea de conceptie a autorului. Eu sunt de parere ca adevaratii critici, n-ar trebui sa faca critica, fiindca ei ar intelege ca poezia este o creatie ce nu permite deformare de nici un fel! M-a cucerit!