Poezie
Vocația tăcerii
lui Lucian Blaga
1 min lectură·
Mediu
De când ridurile au simțit
că ecoul este ultima suflare
a sunetului,
Am început să meșteresc
instrumente muzicale
cu vocația tăcerii.
054.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 21
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Munteanu. “Vocația tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/poezie/16257/vocatia-taceriiComentarii (5)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
AEDistincție acordată
AEAlina Emandi✓superb! ce pot spune mai mult?
0
AUEste o poezie minunata!
Despre ecou iti spun ca as vrea sa urc un deal, sa strig tare de tot \"te iubesc!\". Ecoul, el mi-ar raspunde cu vocea mea \"te iubesc\" poate repetat, insa niciodata nu imi va spune mai mult de atat, nici macar un \"da, te iubesc\", nici macar un \"si eu te iubesc\". Uneori se vor auzi trunchiat, doar fragmente din cele doua cuvinte \"...esc, ...e..., ...e\". Alteori nu se vor auzi deloc. Ecoul, daca el imi va raspunde, cuvintele se vor intoarce la mine asa cum au plecat, fara nici o nuanta diferita. Iar eu le voi primi inapoi si-mi voi hrani sufletul doar cu atat cat imi vine (uneori) inapoi, doar cu aceeasi voce a mea. Si imi ajunge, insa totusi, uneori...
(Cam ce cred eu despre..., si despre prietenie. Cam cat am primit eu inapoi. Cam cat am simtit ca am primit inapoi.)
As vrea, Perseu, sa scrii si ceva in genul \"vocatia daruirii\", (fara nici o intentie de ironie sau apropo), vreau sa aflu tu cum vezi. Am sa incerc si eu, dar nu promit ca voi reusi.
(Da, mai sunt aici, aproape zilnic, insa ceva ma retine. Nu stiu cat voi mai fi pe-aici.)
E foarte frumoasa poezia.
Despre ecou iti spun ca as vrea sa urc un deal, sa strig tare de tot \"te iubesc!\". Ecoul, el mi-ar raspunde cu vocea mea \"te iubesc\" poate repetat, insa niciodata nu imi va spune mai mult de atat, nici macar un \"da, te iubesc\", nici macar un \"si eu te iubesc\". Uneori se vor auzi trunchiat, doar fragmente din cele doua cuvinte \"...esc, ...e..., ...e\". Alteori nu se vor auzi deloc. Ecoul, daca el imi va raspunde, cuvintele se vor intoarce la mine asa cum au plecat, fara nici o nuanta diferita. Iar eu le voi primi inapoi si-mi voi hrani sufletul doar cu atat cat imi vine (uneori) inapoi, doar cu aceeasi voce a mea. Si imi ajunge, insa totusi, uneori...
(Cam ce cred eu despre..., si despre prietenie. Cam cat am primit eu inapoi. Cam cat am simtit ca am primit inapoi.)
As vrea, Perseu, sa scrii si ceva in genul \"vocatia daruirii\", (fara nici o intentie de ironie sau apropo), vreau sa aflu tu cum vezi. Am sa incerc si eu, dar nu promit ca voi reusi.
(Da, mai sunt aici, aproape zilnic, insa ceva ma retine. Nu stiu cat voi mai fi pe-aici.)
E foarte frumoasa poezia.
0
CMAr fi frumos ca cineva sa se ascunda in spatele dealului si sa reuseasca, printre atatea alte ecouri, sa-ti raspunda. Si, la fel de frumos, ar fi ca tu sa te prefaci ca nu stii nimic.
Imi pare rau ca ai urcat dealuri sau munti si tot ce ai gasit acolo a fost un ecou, care, de cele mai multe ori nu ne mai ajunge.
Am sa incerc sa scriu \"vocatia daruirii\".
Daca vrei sa-mi spui ce te retine sa mai vii aici, o poti face scriindu-mi pe cristi_moon@k.ro.
Imi pare rau ca ai urcat dealuri sau munti si tot ce ai gasit acolo a fost un ecou, care, de cele mai multe ori nu ne mai ajunge.
Am sa incerc sa scriu \"vocatia daruirii\".
Daca vrei sa-mi spui ce te retine sa mai vii aici, o poti face scriindu-mi pe cristi_moon@k.ro.
0
AUAcum am citit.
Scuza-mi, te rog, comentariul probabil deplasat, dar nu stiu ce nouri intunecati imi treceau atunci deasupra si acestia s-au rasfrant si asupra frumoasei tale poezii.
Eu sunt de vina si regret.
Scuza-mi, te rog, comentariul probabil deplasat, dar nu stiu ce nouri intunecati imi treceau atunci deasupra si acestia s-au rasfrant si asupra frumoasei tale poezii.
Eu sunt de vina si regret.
0
CMCred ca am inteles :(.
0