Cristian Alexandru Groza

Tremură în fum coliziunile unor Cuvinte suspendate de umezeala Sunetului de chitară, contorsionată în ploaie. Vocile devin viori, cu priviri lascive și râd Pojghița lipsei de căldură a

Fiind cupola zenitului,cuprins În coasta unui zefir prins în priviri, Arunc neființe trupurilor devenite În cenușă. Ajung să așez plasele, întinzându-mi Cutreierările

Sunt o intersecție de cuvinte Crescute din tâmplele tale. Devin aerul unui zăcâmânt De colțuri fugitive , Legate în instantanee strâmbe, Și desenez sunetul, învelindu-l în

Fecioara cu trup de icoană Surâde învelită în cald în abandon De tăcere, înrămată-n tainele Măgâiate de pleope. Râuri în ritm selenar curg Pe fruntea neatinsă de stihiile Buzelor de

Cred că de-atâtea cuvinte Măinile ne-au devenit scrisori Mototolite-n mănuși de vânt, Iar vocile un portțigaret De idei revândute cuplurilor Cu același nume de cântec de lună. Rar se

Lasă-mă... Lasă-mă... să-ți ascult vântul Ce ți se zbate printre pleoape, Să aud cum cioburi din mare Îți cioplesc cuvintele în sunete. Lasă-mă... să aud cum se stinge Soarele într-un fulg

Îți număr pașii în clipele Sărutului de ceață, prins în șoapta Parfumului fugar,uitat în îmbrățișare străină. Colorează abisul altei cărni, Încleștată-n noaptea zărilor de pustiu. Se

Ascuns de tăcere, .................................................. Nasc amintiri în răscruci De timp înveninate. Parfum de purpură măcinată În minciuni fecunde, Renaște temeri de

Nestrânse în petice de ceață Curg furioare de tăceri În revărsări efemere. ............................................. Stăm pietre în hotarul apusului Fără cer, neauzind Ramurile

Curge privirea ta, picurând Sufletului răni. Văpăi se sting dureros În amintirea tăcerii tale, Iar gheața naște prezentului cripte noi. Buzele rostesc speranțele Altor chipuri

Viduri noi licăre, Visând aripi fade. Caut vântul așchilor În pulberea pașilor uitați, Cuprinzând tăcerea ochilor Pierduți în contorsionarea timpului rece. Condensați, oamenii

-în muguri de vânt- Zenitul nopții cheamă zări În petale de nori răsfirate de lună. Gînduri cuprinse în voaluri selenare Își trăiesc solstiuțiul șoaptelor, Visând venetice lumini de

Voaluri de ploi înnoadă lumina În orbirea sunetului de secetă, prins În pâclă de amintiri. Susură frânturi de izovoare Încrustate în tremoloul opalescent, Fuioare de raze-și înfig

Cuvinte întretaiate se smulg, prinzându-se de marginile voluptoaselor Emisefere ale creației, curgandu-și lin uimirea Față de suma sufletelor prinse în cuvinte. Ce sunt aceste nimfe ? Poate

Buzele răsăreau clipe Picurând sunetele în lumini. Auzeam albastrul infinit Între pașii îngreunați de noapte. Pe înălțimele valsate de lună Gesticulezi alb în voaluri de roșu, Mirosind

Mă scald în secunde Pe buzele înrourate de soare, Cuprinzând mareea părului In răscrucile pietrelor de hotar. Inmugurit, trupul naște treceri Prin ambre de chipuri ce-și unduiesc Aripile

Încrustat în petecul de noapte Am răsărit petale la mal, Ningând zărilor enternul timpuriu. Vârf din tăcere își prelinge Seva în în petale răsărite trandafiriu Din agave de purpură

Creionat pe zări sibeline Rostesc apusuri între Voaluri de sărutări înnegrite Drumului de pași nesupuși. Încrustăm privirile în fuioare de nori, Rătăcind șipotul pietrelor în fântâni de

Cad refrene pictate de apă, Răsărind sunete de nerostiri. Clipesc secundele în apusul Buzelor ce-și șoptesc adio Între infiniturile pierdute în derivă. Mă recompun din nostalgiile Reverberate

Cafeaua naște mireasma, Stingând muzica cristalizată Spațiului interuman. Se scurg picuri de zahăr Cuprinși de freamătul eterului, Iar tăcerea închide murmure in mine. Așteptările ne cad în

Lipit în cerul măinii tale Zac pământul în tăceri de fum. Obrajii albi iși ineacă nașterea În negrul din noi. Soare și Noapte răpesc La răscruci vise. Munți și văi ne uitau,

Aud pașii tăi, iubito, zămislind greul an În cuvinte zidite existențelor stinse. Ramificată printre peceți de frig Și murmure de noapte, șoptești În valuri de asfalt verdele încrustat de

Petrecut în zarea sărutului, Fur cerului privirea, zidindu-i Cocori la răscrucea buzelor Crăpate talazului de cicoare. Rupt în pete de vânt Adorm uitarea în verdele Rătăcit al mugurilor fără