Un fel de fericire
Când nu ne vorbim totul redevine normal ura seamănă cu o pasiune matinală zbor frânt printre câteva firimituri de pâine. Singurătatea asta divizată între amanții tăi și prostituatele mele
CGCristian Alexandru GrozaMonologul ei
Ai grijă te tine fiul meu ți-ai mutat inima în spațiul dintre semne unde nici vântul nu mai caută cuvinte doar sunete de sirene și condens prin oase. Iartă ce vei putea uita când lumina se va
CGCristian Alexandru GrozaMăr
Ochiul migrează spre centrul inimii mâna cade în derizoriu și fuge printre coaste buzele imbrățișează limba ascunse în capul pieptului genunchii și-au tăiat gleznele atârnă de plămâni ca două
CGCristian Alexandru GrozaInstantaneu târziu
Azi am încercat să găsesc punctul de sprijin între două ancore fără sens fiecare are destinul său un joc mai ascuns nici nu se poate. Vedenii aburind printre termopane frici
CGCristian Alexandru GrozaPentru că mă provoci...(să-ți fiu contemporan)
Știu că nu se inventează idei, doar pariuri șoptite la urechi timide, atunci când nu mai credem. La mine în poem e un televizor, funcționează pe Tele7Abc, atât de demodat sunt; beau un Martini
CGCristian Alexandru GrozaCum să nu te iubesc ?
Ești mult prea transparentă; simt cum din coasta ta îmi răsună valuri, iar de fiecare dată când mă îmbrățișezi din ochi se revarsă o beznă din care scap numai agățându-mă de buzele tale, sunt
CGCristian Alexandru GrozaPotecă
Vorbim printre clipe de parcă am da șoaptelor dreptul la speranță. Credem în căderi line printre valsul iernatic cu fantome aburind a ger, iar gurile secătuiesc destinul pe colțuri ca într-o
CGCristian Alexandru GrozaPoem de nuntă
Nu te mai caut în mine ca pe un pocal pierdut și nici nu mai cred în margini de inimă țintuite la graniță. Þi-am redesenat corpul într-o imagine perfectă a lacătului ce ne macină același
CGCristian Alexandru GrozaCu speranța mori ultimul
Privirea se leagănă încet pe drum; aud cum ochilor tăi le picură uneori umbre. Așteptarea în care mă pierd ne macină cuvintele ce plutesc într-un naufragiu de valuri surde. Ceața o simt ca pe o
CGCristian Alexandru GrozaToamna unui naufragiu
Cum ar fi dacă ne-am purta sufletele în corăbii, iar furtunile ne-ar răsturna înapoi cuvintele spre buze, de parcă mările și-ar ascunde în mâini destinul... Câți marinari am pierdut fiecare ?
CGCristian Alexandru GrozaCând eram întregi...
Când eram întregi... În dimineața aceea ochii îmi cerneau viitoare poteci, pleoapele îmi ardeau așteptând ultimul suspin, ultima ta copilărie trăită în somnul ce mi-l picurai pe aripa
CGCristian Alexandru GrozaZvon
Decizia privită printr-un ochi căzut peste oraș mă fumegă în soarele de vară. Aud pașii evitând zgura pe care se telegrafiază nervii crescuți în livezi de timp... doar dacă ai crede că
CGCristian Alexandru GrozaFrig
Dacă te întreb cum mai miști lumina ascunsă sub cearceaf...aud întregul cer răsfoindu-se pe trepte. Corpul este un fel de levier pentru buzele pierdute prin izvoarele scrise în comun pe
CGCristian Alexandru GrozaMăiastră
În dimineața asta am tăcut, cu gândul lipit de marginea podișului din ochi. Am văzut cum picurai dintr-o trestie lumina, de parcă timpul își uitase păcatul în istorie, iar din aripa stângă
CGCristian Alexandru GrozaAmin
Iartă-mă că nu mai cred să tac din uimiri cu sufletul stinghie la mal. Uită-mă cum inventez roluri pentru cuvintele inelare pierdute dincolo de duhul sărutului. Pierde-mă din privire
CGCristian Alexandru GrozaUitându-mă-n tine
Te-am căutat, mierlă... când aveam ochii lipiți de coastă. Simțeam cum râurile seacă-n mine matca trupului tău; erau atâtea urme pe carne, încât găseam în fiecare dintre ele un cer și coseam
CGCristian Alexandru GrozaEpilog
Simțeam cum mâna lui cuprindea Taina ce nu a fost nicicând; Auzeam cum părul tău cădea În izvorârea pașilor fără cadență; Speram că uitarea este o haină Cu trepetele în spirală, fără o logică.
CGCristian Alexandru GrozaStop-cadru
Uneori cobor din viață, Atunci las tot caruselul plin de donjoane În care nebunii scoși de sub prăpăstii Aruncă movile de cuvinte cu noima inversată. Cultura este o vestimentație de
CGCristian Alexandru GrozaDespre Dragoste și alte Alcovuri
În așteptarea cu iz de octombrie Văd venitici cu radiografii Despre sine; discuțiile despre esențe Devin anexa sferei cu joc de elipsoid. Mirosul tău prinde creasta privirii Legănată într-un
CGCristian Alexandru GrozaDenunt
Trepied fara margini, șevalet în derivă Lumini în dagherotip, mâini uscate de cântec, Chipuri cu pași repezi. Văd si neg orice convingere Despre sine...cuvintele au nevoie De timp că
CGCristian Alexandru GrozaÎntâlnire
Aș fi închis lumile pe o formă de arhetipuri Fără fundamente, atunci când zicerea ta s-a petrecut Sub gerul pătruns de degete. Ce rost mai avea să ne strângem genuchii sub stelele Răpite din
CGCristian Alexandru GrozaComeseni
Vin vremurile lehamitei cu juncani Schilodiți de deznădejdea nepăsării. Să ne învățăm cu zgura, Strigau orbii prin gropi de nevedere, Dar rămân doar tacâmuri nespălate din zăcămintele Cu
CGCristian Alexandru GrozaProbabil despre tot....
Despre voi pot spune că aveți Vâsle prin care creșteți pârghiile Pierderilor din cute. Credințele se lasă în pânze Până își putezesc dumnezeirea în luntre; Pană cu pană trec prin sare și
CGCristian Alexandru GrozaNimic de vânzare
Incerc să mă cheltuiesc cu doza de noapte Crescută sub ochii celorlalți, împlântați adânc În uitarea căzuta pe un filigran. Tot am strâns cuvintele întrt-o eșarfă peticită, Până când
CGCristian Alexandru Groza