Poezie

Retorice

1 min lectură·21 iulie 2009

Mediu

Cuvinte întretaiate se smulg, prinzându-se de marginile voluptoaselor

Emisefere ale creației, curgandu-și lin uimirea

Față de suma sufletelor prinse în cuvinte.

Ce sunt aceste nimfe ?

Poate joacă rolul ludic al deșertului înecat în propria apă.

(Ce apă poate avea deșertul decât dorinta de a simți fluidiateatea ei ?)

Prea multa viața într-un recipient scund și diform,

Uneori chiar plat în spațiul unidimensional al gândirii premature.

De nu ar fi, s-ar crea, dar condiția creării cuvintelor

Nu este oare viitorul lor de a pieri ?

Pretul lor există înafara sensului banal, încarnat în foaie,

Ele sunt ceea ce trupul minții naste, dar oare nu chiar ele

Au nascut acest trup ? stau prinse în propriul fum euforic,

Generând întrebări apriorice în vid,

Le dau forma infinita a luminii, încovoindu-le în raspunsuri strâmbe,

Ce-și scârțâie metalic necunoscutul.

Rigori metafizice se întruchipeaza fantomatic în umbre,

Iar cruci noi, dar vechi de eternitate

Se nasc din întrebari făra răspuns…..

001.430

Cristian Alexandru Groza. “Retorice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-alexandru-groza/poezie/13897804/retorice

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.