Cozneac Lorena

Mergeam pe lângă zidurile vechi, din care se scurgeau firide gri crăpate-n timp. Varului i s-a închis culoarea de când n-am mai trecut pe aici. Culoarea bălții în care am pășit mai înainte

Poate într-o viață viitoare Tu mă vei vedea trecând strada, Împleticindu-mă pe drumul spre eternitate Și-mi vei întinde brațul tău galant Pentru o solidaritate vădit eternă. Viața ne va purta

Orbiți de întunericul dragostei noastre, Din care izvorăște durerea dulce, Unde cadavrul unei amintiri Zace pe cavoul altei amintiri De mult îngropate. Iar statuia mută mă

Trandafir mort pe caldarâm De vise-n agonie, Stafie-n noapte Lângă geamul meu. Pornit e vântul, Pus pe șoapte mari. Zi- nu tăcere. Plânge lumânarea.

Se cere o înțeleaptă renunțare, Putere a celor puternici, Alternativă a celor nefericiți Și treaptă pentru evoluția spirituală. 5+9= fatal system error Azi e ziua in care Minulescu râde în

Există două stilouri. Un stilou ce scoate fum fără miros... Celălalt stilou nu scoate fum. El pufăie cerneală. Această cerneală intră în deschizăturile foii și caută intrările secrete, ascunse

Vrăjitoarea-și încrustează blestemele În crăpăturile zidurilor, A pus capac rugăciunilor triste Ale unei văduve. Printre biletele cu dorinți și doleanțe Se află și semnele urii, Acolo, printre

Trei versuri pe o coală de două. Două versuri cap-coadă: „ După-amiezi în parc răsărit din senin În oază de cătun.” Al treilea vers, deranjant precum un clovn în parcul cu răsărituri apuse. Două

Uitarea s-a produs când Inima a încetat să mai bată. O adevărată dramă, ați spune! N-a murit nimeni. E doar o inimă de plastic, Nu e eco deloc, Poate e emo, Ca să fiu în

Zi neschimbată, Stai într-o rochie foșnitoare De toamnă îngalbenită. Mâinile tale sunt sângerii Iar unghiile tale atât de albe, Îmi spui c-ai mai vrea să stai, C-ai mai vrea să pleci. Îți

Ce aparițe ostentativă! Pășește-n cameră prostia Zâmbind tuturor cu dantura ei de aur, Cu apa de parfum fâlfâind, Cu un pantof lipsă, celălalt nepotrivit. Toți sunt entuziasmați! Ea e cea mai

Mi-e greu să mai lupt Cu surâsul ce-ți strivește chipul Când grimasa îmi innoadă ochii, Când pașii pe care calc Au fost a lor, iar nu ai mei, Când sângele îmi țâșnește din vene În sus,

Când îmi voi scrie vina Ce-alunecă pe fapte, Surâsul din păcat Păstrător de mari umbre masculine. Fără fireasca părere de rău, Suspendat corpul Pendulează Între da și nu, Actul se naște

Îngerul se apleca tot mai tare pe tâmpla mea, Îmi apăsa venele frenetic, Mi le strângea la piept. „ Lasă-mă!” i-am spus „ Să-i mai dau un picior soarelui, Să ard grădina în floare a bunicii, Să

Sunt doar niște păpădii pe creier. Azi- noapte am visat că am găsit La second- hand tricou de vară Încrustat cu păpădii- Să vezi dar să nu crezi, Aur la preț de nimic. El mi-a împletit cunună

Te scriu cu cer Și-ți las lumina lui. O dungă se prelinge-n zori Peste. Doar îți cunoști formele În culori Și sentimentele în Neajunsuri. Totuși, n-ai să să vezi niciodată Cât de aproape

Te lasă fără un cuvânt, Pleacă fără o vorbă, Râde de tine, Îți întoarce spatele triumfător. Știi că n-ai greșit Dar el vede altceva Cu alți ochi... A fost, A trecut

„ Vai, ce-mi plac rușii!” Exclama ea În timp ce cauciucurile Târau prin gheață. „ Ce-aș fuma o țigară…” Mai spune Spre trezirea celorlalți. „ Rușii, doamna profesoară, Ce faini sunt și

Mi-am vărsat nervii în marea liniștită Și a început să fiarbă, Am hrănit un trandafir sângeriu cu cerneală albastră Și s-a făcut negru, Am luat o stea de pe cer, am pictat-o pe ici, pe colo,

Lumina ce se întinde Dimineața la trezire, Lovește puternic în geam, Traversând granița cu întunericul. Atinge fiecare lucru, din curiozitate Deschide ochii celor ce dorm Și le prezintă

Podul se clatină când îl trec, Nu e vina mea că tu te clatini pe picioare. Oamenii morți sunt îngropați, Nu e vina mea că ești un cadavru viu. Nu e vina mea că ți-am luat visele Cum de altfel nu

Deocamdată aștept evantaiul care încălzește aerul Și prietenii adevărați. Aștept râșnița de nisip Și ștergerea amintirilor.

Intimitatea mea nemiloasă este ocean. Zboară cerul în ochii mării, Căutându-i seva odihnitoare și Închiderea de pleoape însetate de sare. Amurg roșu în bleo scăldat Se împreunează cu