Manifest pentru poezii nescrise
Unde mi-e corespondența, întrebai, Când de fapt corespondența electronică Era un trend la ora actuală, Discursul interior al oricui putea să devină Miros fin de poezie. De când nu se mai scriu
Felinarul
Lumina ce se întinde Dimineața la trezire, Lovește puternic în geam, Traversând granița cu întunericul. Atinge fiecare lucru, din curiozitate Deschide ochii celor ce dorm Și le prezintă
Între azi și mâine
Plutește în aer o boală generalizată. Pe lângă asta, cred ca încep Să fiu eu însumi și nu mă deranjează. Plutește în aer o boală Cu gust de contemporaneitate, Câte locuri, câți oameni, Atâtea
Azi
Când îmi voi scrie vina Ce-alunecă pe fapte, Surâsul din păcat Păstrător de mari umbre masculine. Fără fireasca părere de rău, Suspendat corpul Pendulează Între da și nu, Actul se naște
Plânge lumânarea
Trandafir mort pe caldarâm De vise-n agonie, Stafie-n noapte Lângă geamul meu. Pornit e vântul, Pus pe șoapte mari. Zi- nu tăcere. Plânge lumânarea.
Desen
Te scriu cu cer Și-ți las lumina lui. O dungă se prelinge-n zori Peste. Doar îți cunoști formele În culori Și sentimentele în Neajunsuri. Totuși, n-ai să să vezi niciodată Cât de aproape
Întâmplător
Să-mi spui cum fumul se înalță în secunde Atunci când se închide în tine. Apusul de alaltăieri E-n timp, minciună Și plecare. Din ieri, a mai plecat un vis, Un sfert s-a mai desprins
Din două sferturi de-anotimpuri
Tu taci in necuvântul tău Și-mi spui ce trebuie s-aud. Clipa - o întretăiere de ceasuri, Un du-te-vino exasperant, Timpul - copil ce nu ucide, Purtând vinile imaginare ale omului,
Cerul nopții
O liniște ca de ceas minuscul Într-o cană încercată de mucegai, Tot suflul de viață de ieri până azi În secunda înaripată. Zborul spre liniște Într-o după-amiază a nopții, Odihna lui se
Prelungirea cerului e gri
Ea merge de parcă ar avea o fustă lungă Cu nimic de spus pe ea, Vrând s-ajungă mersul mai încet decât natura ei de-a fi. Veșnica impresie că părul nu-i e suficient de lung O consuma În
A fost odată
Eram doi promițători într-o gară Cu iz de nebunie, Trenurile goneau împinse de dorință, Am promis că voi fi acolo Când vei cădea în leșin Împins de ochii mei în arșiță. Mi-ai promis o mână
Tresărire în vară
Pe marginea sărutului Stau colțuri În buzele buzelor împreunate Sorbindu-și una alteia Unghiurile ascuțite. Poartă la infinit dreapta Ce ne îndreptățește Să sperăm în paralel Unul cu
Suflete moarte
Vrăjitoarea-și încrustează blestemele În crăpăturile zidurilor, A pus capac rugăciunilor triste Ale unei văduve. Printre biletele cu dorinți și doleanțe Se află și semnele urii, Acolo, printre
Făt-Frumos circulă cu BMW
Ieri am cumpărat niște E-uri de la market, Le-am uns pe pâine Și le-am băgat în mine. Brusc, am devenit altcineva Și mă schimbam la intervale considerabile. Ai mai pomenit Fată- Frumoasă pe
Pictură în galben
Stelele care cad sunt repuse pe picioare Pentru cursul obișnuit al vieții Pentru că lumile viitoare așteaptă aceeași muritori Luându-i drept nemuritori Din lipsă de ocupație. E grav atunci când
Rol
Îngerul se apleca tot mai tare pe tâmpla mea, Îmi apăsa venele frenetic, Mi le strângea la piept. „ Lasă-mă!” i-am spus „ Să-i mai dau un picior soarelui, Să ard grădina în floare a bunicii, Să
Contract= sclavie
Sunt sclavă a gândurilor mele, A imaginației bolnave, A atâtor fire de film țesute. Să vreau și să nu pot Să nu visez, Urc pe un sentimentalism Abrupt de felul lui, Mă împiedic de tine Și te
Aprinde-mă
Intimitatea mea nemiloasă este ocean. Zboară cerul în ochii mării, Căutându-i seva odihnitoare și Închiderea de pleoape însetate de sare. Amurg roșu în bleo scăldat Se împreunează cu
Ispravă
Sunt doar niște păpădii pe creier. Azi- noapte am visat că am găsit La second- hand tricou de vară Încrustat cu păpădii- Să vezi dar să nu crezi, Aur la preț de nimic. El mi-a împletit cunună
Oricum e criză
Uitarea s-a produs când Inima a încetat să mai bată. O adevărată dramă, ați spune! N-a murit nimeni. E doar o inimă de plastic, Nu e eco deloc, Poate e emo, Ca să fiu în
Nu-mi citi sufletul după culoarea violet
Se cere o înțeleaptă renunțare, Putere a celor puternici, Alternativă a celor nefericiți Și treaptă pentru evoluția spirituală. 5+9= fatal system error Azi e ziua in care Minulescu râde în
Nevroze
Ușa scoasă din sărite Intră neinvitată în piesa de fundal. Peretele mârâie trezit De statuia fără membre Ce se prelinge în alb Într-o gaură de șoarece. Soarele a căzut de mult, Trăznit de
Lasă-ne
După colțul de stradă mă aștepta un deja-vu Și iată că nu i-am răspuns rugăminților sale: „ Mai lasă-mă, domnule, în pace, Nu ți-am spus că nu am bani de aruncat? Și pentru ce-ți trebuie ție
Moartea există și când o uiți
În zona crepusculară Incapabilii emoțional Se mecanizează odată cu Mersul unei mașini, Hurducăiesc din rărunchii Inteligenței lor Când văd două mâini Lipite pe stradă.
Regăsire
Caută-mă acolo unde nu sunt - Sigur nu mă vei găsi- Crezi în priveliștea numită ’mâine’? Nu mă regăsesc în ea. Intră în adâncul apelor sticloase, Caută doar de ieri rămase
Maybe some other time
Poate într-o viață viitoare Tu mă vei vedea trecând strada, Împleticindu-mă pe drumul spre eternitate Și-mi vei întinde brațul tău galant Pentru o solidaritate vădit eternă. Viața ne va purta
Paradox
Podul se clatină când îl trec, Nu e vina mea că tu te clatini pe picioare. Oamenii morți sunt îngropați, Nu e vina mea că ești un cadavru viu. Nu e vina mea că ți-am luat visele Cum de altfel nu
Răstimpuri
„ Vai, ce-mi plac rușii!” Exclama ea În timp ce cauciucurile Târau prin gheață. „ Ce-aș fuma o țigară…” Mai spune Spre trezirea celorlalți. „ Rușii, doamna profesoară, Ce faini sunt și
Mofturi
Caut partener de vals vienez Să dansăm pe-un teren minat, Dar pietre dărâmate stau la baza fundației. De ce mâinile-mi joacă degetele, Pendulându-mi-le încolo și-ncoace Când mai bine o fac
Reflecție
Narcis, noi vom mai străbate o bucată de pământ Până ce tu vei înainta să-ți împlinești destinul Iar mie îmi va rămâne frumusețea ta. Nimeni nu va plânge la despărțire Tocmai din pricina
E magie
Lemnul se-ndoaie ca o șuviță în bataia focului, Preaplinul flăcării stropește fețe de om Scrijelite cu șuvița zvântată În urma unei rafale de-o milisecundă A unui parșiv farsor.
En detail
Obișnuiam să vând vise Încărcate cu cele mai suave sentimente. Le dădeam pe bani marunți- un chilipir, Până ce în imensitatea unei nopți Cei ce le aveau deja le risipeau, Iar ele se întorceau
Oda manelista
Ce aparițe ostentativă! Pășește-n cameră prostia Zâmbind tuturor cu dantura ei de aur, Cu apa de parfum fâlfâind, Cu un pantof lipsă, celălalt nepotrivit. Toți sunt entuziasmați! Ea e cea mai
Zi neschimbata
Zi neschimbată, Stai într-o rochie foșnitoare De toamnă îngalbenită. Mâinile tale sunt sângerii Iar unghiile tale atât de albe, Îmi spui c-ai mai vrea să stai, C-ai mai vrea să pleci. Îți
Lupta
Mi-e greu să mai lupt Cu surâsul ce-ți strivește chipul Când grimasa îmi innoadă ochii, Când pașii pe care calc Au fost a lor, iar nu ai mei, Când sângele îmi țâșnește din vene În sus,
Sa fie lumina!
Ce necuprindere cu mintea simți? Lumină blândă se arată. Dincolo, în șoaptă simplă Te înțeapă Pentru că nu e un vis. Dar dacă m-ai crede pe cuvânt! Că e putere
Pasii vorbitori
În fumuri arzânde, Plecând prin locuri, Puteam mai sta Și mâine-n doruri... În doruri ce ard Acelea pe care nu le pot atinge Când mă gândesc Cum mi se stinge Timpul.
O parte
Vine peste tine, Te dărâmă... Îți violează intimitatea, Îți citește gândurile, Te înspăimântă. Te coboară la un nivel josnic Și-ți spune că ești nimic,
Parere
Te lasă fără un cuvânt, Pleacă fără o vorbă, Râde de tine, Îți întoarce spatele triumfător. Știi că n-ai greșit Dar el vede altceva Cu alți ochi... A fost, A trecut
Posibilitate
Deocamdată aștept evantaiul care încălzește aerul Și prietenii adevărați. Aștept râșnița de nisip Și ștergerea amintirilor.
Ultima noapte pe pământ
Orbiți de întunericul dragostei noastre, Din care izvorăște durerea dulce, Unde cadavrul unei amintiri Zace pe cavoul altei amintiri De mult îngropate. Iar statuia mută mă
Dorinta
Ia-mă, Doamne, să-mi arăți din nou Puritatea din suflet pe care am pierdut-o Atunci când oamenii mi-au pătat-o cu ura lor; Copilăria care a apus de când am învățat să
Sfarsit
O mică romanță în suflet de copil, Un mare sentiment de încercat Când visul de azi-noapte-mi spune Că am să mor de tânără, Înecată de dureri ale sufletului
Inceput
O poezie pentru suflete rănite, Un mic poem pentru cei singuri, O încurajare mare pentru toți cei mici, Un glas frumos pentru-a reda auzul, O reîntoarcere în suflete
Pacat
Mi-am vărsat nervii în marea liniștită Și a început să fiarbă, Am hrănit un trandafir sângeriu cu cerneală albastră Și s-a făcut negru, Am luat o stea de pe cer, am pictat-o pe ici, pe colo,
