Ieri am cumpărat niște E-uri de la market,
Le-am uns pe pâine
Și le-am băgat în mine.
Brusc, am devenit altcineva
Și mă schimbam la intervale considerabile.
Ai mai pomenit Fată- Frumoasă pe
Stelele care cad sunt repuse pe picioare
Pentru cursul obișnuit al vieții
Pentru că lumile viitoare așteaptă aceeași muritori
Luându-i drept nemuritori
Din lipsă de ocupație.
E grav atunci când
Îngerul se apleca tot mai tare pe tâmpla mea,
Îmi apăsa venele frenetic,
Mi le strângea la piept.
„ Lasă-mă!” i-am spus
„ Să-i mai dau un picior soarelui,
Să ard grădina în floare a bunicii,
Să
Sunt sclavă a gândurilor mele,
A imaginației bolnave,
A atâtor fire de film țesute.
Să vreau și să nu pot
Să nu visez,
Urc pe un sentimentalism
Abrupt de felul lui,
Mă împiedic de tine
Și te
Intimitatea mea nemiloasă este ocean.
Zboară cerul în ochii mării,
Căutându-i seva odihnitoare și
Închiderea de pleoape însetate de sare.
Amurg roșu în bleo scăldat
Se împreunează cu
Sunt doar niște păpădii pe creier.
Azi- noapte am visat că am găsit
La second- hand tricou de vară
Încrustat cu păpădii-
Să vezi dar să nu crezi,
Aur la preț de nimic.
El mi-a împletit cunună
Uitarea s-a produs când
Inima a încetat să mai bată.
O adevărată dramă, ați spune!
N-a murit nimeni.
E doar o inimă de plastic,
Nu e eco deloc,
Poate e emo,
Ca să fiu în
Se cere o înțeleaptă renunțare,
Putere a celor puternici,
Alternativă a celor nefericiți
Și treaptă pentru evoluția spirituală.
5+9= fatal system error
Azi e ziua in care Minulescu râde în
Ușa scoasă din sărite
Intră neinvitată în piesa de fundal.
Peretele mârâie trezit
De statuia fără membre
Ce se prelinge în alb
Într-o gaură de șoarece.
Soarele a căzut de mult,
Trăznit de
După colțul de stradă mă aștepta un deja-vu
Și iată că nu i-am răspuns rugăminților sale:
„ Mai lasă-mă, domnule, în pace,
Nu ți-am spus că nu am bani de aruncat?
Și pentru ce-ți trebuie ție
În zona crepusculară
Incapabilii emoțional
Se mecanizează odată cu
Mersul unei mașini,
Hurducăiesc din rărunchii
Inteligenței lor
Când văd două mâini
Lipite pe stradă.
Caută-mă acolo unde nu sunt
- Sigur nu mă vei găsi-
Crezi în priveliștea numită ’mâine’?
Nu mă regăsesc în ea.
Intră în adâncul apelor sticloase,
Caută doar de ieri rămase
Poate într-o viață viitoare
Tu mă vei vedea trecând strada,
Împleticindu-mă pe drumul spre eternitate
Și-mi vei întinde brațul tău galant
Pentru o solidaritate vădit eternă.
Viața ne va purta
Podul se clatină când îl trec,
Nu e vina mea că tu te clatini pe picioare.
Oamenii morți sunt îngropați,
Nu e vina mea că ești un cadavru viu.
Nu e vina mea că ți-am luat visele
Cum de altfel nu
„ Vai, ce-mi plac rușii!”
Exclama ea
În timp ce cauciucurile
Târau prin gheață.
„ Ce-aș fuma o țigară…”
Mai spune
Spre trezirea celorlalți.
„ Rușii, doamna profesoară,
Ce faini sunt și
Caut partener de vals vienez
Să dansăm pe-un teren minat,
Dar pietre dărâmate stau la baza fundației.
De ce mâinile-mi joacă degetele,
Pendulându-mi-le încolo și-ncoace
Când mai bine o fac
Narcis, noi vom mai străbate o bucată de pământ
Până ce tu vei înainta să-ți împlinești destinul
Iar mie îmi va rămâne frumusețea ta.
Nimeni nu va plânge la despărțire
Tocmai din pricina
Lemnul se-ndoaie ca o șuviță în bataia focului,
Preaplinul flăcării stropește fețe de om
Scrijelite cu șuvița zvântată
În urma unei rafale de-o milisecundă
A unui parșiv farsor.
Obișnuiam să vând vise
Încărcate cu cele mai suave sentimente.
Le dădeam pe bani marunți- un chilipir,
Până ce în imensitatea unei nopți
Cei ce le aveau deja le risipeau,
Iar ele se întorceau
Ce aparițe ostentativă!
Pășește-n cameră prostia
Zâmbind tuturor cu dantura ei de aur,
Cu apa de parfum fâlfâind,
Cu un pantof lipsă, celălalt nepotrivit.
Toți sunt entuziasmați!
Ea e cea mai
Zi neschimbată,
Stai într-o rochie foșnitoare
De toamnă îngalbenită.
Mâinile tale sunt sângerii
Iar unghiile tale atât de albe,
Îmi spui c-ai mai vrea să stai,
C-ai mai vrea să pleci.
Îți
Mi-e greu să mai lupt
Cu surâsul ce-ți strivește chipul
Când grimasa îmi innoadă ochii,
Când pașii pe care calc
Au fost a lor, iar nu ai mei,
Când sângele îmi țâșnește din vene
În sus,
Ce necuprindere cu mintea simți?
Lumină blândă se arată.
Dincolo, în șoaptă simplă
Te înțeapă
Pentru că nu e un vis.
Dar dacă m-ai crede pe cuvânt!
Că e putere
În fumuri arzânde,
Plecând prin locuri,
Puteam mai sta
Și mâine-n doruri...
În doruri ce ard
Acelea pe care nu le pot atinge
Când mă gândesc
Cum mi se stinge
Timpul.