Cosmin Dragomir

Observ un comportament ciudat al celui care accesează în mod regulat sit-urile literare de pe la noi. Nu îi caut acestui fenomen găselnițe sociologice sau psihologice așa cum ar fi normal. Doar o să

[Mă enervez pentru că suntem subiectivi. Mult prea subiectivi. în speță am ajuns aici din cauza comunicării interpersonale directe. Problema stă însă sub abajurul unui deficit de onestitate cu noi

să îți aduc aminte iarăși de iarnă? de mirosul ei, de culoarea ei, de tăcerile ei înspăimântătoare să spun că-i nebunie și-un urlet un groaznic urlet se revarsă în noaptea albă, în tăcerea

primesc azi un mail. Curios mă duc repede, îl deschid, citesc și ... mă șterg cu el. o să redau textul acelui mail în continuare, asta ca să înțeleagă lumea cum se face literatură astăzi, cum se

Acest articol este destinat în exclusivitate acestui sit, este primul dintr-o serie mai amplă, și promit că în viitorul apropiat voi mai posta pe sit un alt text referitor la cartea lui Liviu Nanu,

Undeva aproape de urechea lui, cotrobăind prin țeastă, și totuși departe de el, unde ecoul se pierduse surghiunit prin marea curte a înaltului prelat, zornăitul diabolic al celor treizeci de

Dacă azi ar fi Vinerea Patimilor ar trebui să scriu ceva care să semene cu un poem, Așa i-am promis adinei Ar trebui să-mi rememorez morții și să-l cinstesc pe Isus, Așa i-am promis

România, circul meu ! „Circul nostru vă prezintă:” Lucian Dan Teodorovici De câte ori în viață ai sentimentul că totul e un teatru, tu un actor, fără să-și fi învățat bine rolul, ambientalul o

Cosmin Dragomir: Plec de la un delicios articol al tău : „Cum se comite o cronică literară” și te întreb cum se comite un interviu, mai ales unul neconvențional? Radu Pavel Gheo: Of, mă pui la grea

A doua zi tot satul era strâns în curtea primăriei. Cadavrul fusese adus aproape pe întuneric și acum aștepta deciziile consiliului întins impasibil pe masa de protocol. Înainte să ajungă primarul

Mă duc în piață, cumpăr carne, zarzavaturi, pîine, o bere, ulei. Vreo nouă bonuri plus ceva mărunt, cam un euro jumate. Îmi aduc aminte de salariul minim pe economie și parcă îmi vine să o iau

Îmi fac deseori cu ochiul, mă hlizesc la mine, îmi dau pumni, K.O., și probabil, freudian vorbind, totul pare O.K. . Tot atât de des nu mă înțeleg, nu-mi explic comportamentul, nici când citesc

Acum ar trebui să știu Fiecare zi e ca un dinte Dintr-un fermoar gros, din plastic, Albastru sau verzui, ușor de tras, Și fiecare trăire culisează ușor. Cu siguranță cursorul va deraia sau se