corneliu zegrean

Trec adesea pe aleea ce coboară înspre râu. Tulburat de-atâtea gânduri, te aștept până târziu, Să revii măcar o clipă, în lunca nemuritoare, Unde ne-am jurat credință, într-o zi plină de

\"Când norii se lasă hoinărind peste vale, Ei dau un semnal de tristețe și jale, Pentru copilul ce trăiește o dramă, Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă\".

E primăvară iar și totul înverzește, Trecut-au anii și....păru-mi cărunțește, Dar a rămas, aiurea, o floare pe retină Ce mi te scoate-n față iar inima-mi suspină. De-atâta așteptare,

Vor trece anii fără rost Ce-i cauți printer stele, Și regreta că nu ai fost Loială gândurilor mele. Nu vreau ca-n părul tău bălai Să-ți veștezească, crinul, Apoi … uitării să mă

„Treziți-vă oameni de bine, să ducem țara spre... mai bine. Destul am fost niște zeloși conduși de niște mincinoși.” Da, minciuna a dat rezultatul scontat pentru „camarilă”, nu altceva. Ai

Lăsați-mă să fiu ce sunt și... ceea ce am fost, cu gândurile mele ce veșnic mă frământă, ce-mi zboară peste tot și prea adânc se-mplântă să scoată la iveală, prea multe, făcute fără

Privind pe fereastra ce duce spre sud, Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze, Pozând melancolic cu crengile: -nud, Așteaptă o toamnă cu pământul mai ud, O iarnă mai aspră și vântul mai

\"Suntem cuprinși de-o mare nebunie\", Mințiți, călcați, pe rana ce ne doare, De niște parveniți ce ne-au făcut \"piftie\" Ce urlă să-i alegem, la noua confruntare. Prea s-adunat în toate,

De ce mă faci să aștept plângând Și-atâta rugăciune? Mai bine spune-mi să dispar Să \"ard\" ca un tăciune. De ce mă faci să aștept plângând Când inima te cheamă? Mai bine spune-mi să dispar

(O replică la…..) Cine vrei să iasă, frate, Hrăpăreții de la voi? Ãștia sunt, noi n-avem State Să alegem, alții, noi. Cu ei ne mai ducem trena Cum putem, sărăcăcioși, Ce să-i faci, asta e

Iubita mea o știi demult, Cât vreau o vorbă să-ți ascult, De mângăiere și alin, Să-ndepărteze atâta chin, Ce mă păzește peste tot De-atâta dor nici că mai pot, Puterile să-mi

Intr-o primăvară caldă, vaselă, plină de flori, Pe când soarele-și revarsă lunga-i rază peste nori, Un bărbat furat de gânduri răscolește niște foi Din oracolul vieții. - El dă timpul

Mereu zâmbesc de supărare Când văd atâtea fără rost, Chiar...Uneori cu înfocare Când mă sfătuie un.... Prost * Cei deștepți nu se mai bagă, S-au săturat de.... Mincinoși, Își clătesc

Spre chipul tău ce-apare prin licărit de stele, într-un ciopor de Iele, m-apropii dar… dispare. E un semnal ce cheamă și mâine la visare, să zbor la întâmplare, dar... parcă-mi este

Iubiții mei părinți și frați! Prieteni, vecini și invitați, Bine-ați venit la nunta mea, Cu mic, cu mare alăturea, Să v-ă petreceți ca-n povești, Ca-n basmele împărătești Că a căzut

Un an din viață-a mai trecut Și încă-o stea a mai căzut. Cum anii trec, se scurg mereu, Cu ei odată trec și eu, Îmbătrânesc și-mi pare rău, Că nu mai cunoscut. De ziua mea te-aștept să

Ca să uit măcar o clipă de atâta supărare Mă aplec peste-o hârtie și lansez câte-o-ntrebare. Câte lacrimi au să curgă? Câte mame vor mai plânge? Să oprească suferința și “zvâcnirile de sânge

De sfintele sărbători Dumnezeu să vă binecuvânteze gândurile, Isus să vă călăuzească drumul să vă puteți purta Crucea așa cum doriți, Soarele să vă lumineze cărarea spre cele visate iar eu... Să

- Ordon! Să treceți Prutul, căci Patria vă cheamă, Să re-ntregiți o Þară, ce-i leagăn de la Daci, Râvnită de milenii, cei Mari doresc să piară, S-o aibă sub călcâie, un Pașalâc de „Raci”. -

Blestemul nu m-a ajutat, Ba, dimpotrivă, agitat. De când Tu, dragă ai plecat Puhoi de lacrimi am vărsat, Oricât am vrut, nu te-am uitat, Mereu… Am regretat. Zmeul din mine

Rămâi iubita mea! Rămâi, Cu amintirea cea dintâi. Cu un sărut ce ți l-am dat Stângaci, mai mult pe apucat, Pe care eu nu l-am uitat De-aceea… Mai rămâi. Și-așterne valuri de

Deși te-ai dus, nu ești plecată, Deși ai plecat, tu nu te-ai dus, De mine vei fi ferecată Până în ceasul de “apus”. Mereu te simt în fața mea, În fața mea te simt mereu, De-i bună ziua sau

Nu ți-am cerut neantul și, n-am să-ți cer mai mult, Decât o vreme glasul să-ți ascult. Nu ți-am cerut viața-mi și multe ce ți-am dat, Þi-o las să faci din ea, un lac înspumegat. Deși încerc de

Când luna apare pe cerul senin, Iar soarele-și pierde din razele roșii, Te aștept pe aleea, izvor de destin Până târziu, ce cântă cocoșii. Prin colțul de stradă trec zeci de femei, Copii și