Poezie

Spre chipul tău femeie

1 min lectură·22 august 2008

Mediu

Spre chipul tău ce-apare

prin licărit de stele,

într-un ciopor de Iele,

m-apropii dar… dispare.

E un semnal ce cheamă

și mâine la visare,

să zbor la întâmplare,

dar... parcă-mi este teamă,

De-acea nălucă vie,

ce mereu mă irită,

c-un zâmbet mă agită

dar… zboară: -ciocârlie.

Ce vrea să-mi spună, oare,

prin jocul ei vioi?

Căci numai jocu-n doi

Este o desfătare?

E… purul nesfârșit

ce n-are căpătâiul,

nu vrea să fiu întâiul,

s-ajung la infinit.

Enigma ta femeie

să nu-mi agite somnul,

te rog ca și pe Domnul,

nu-mi provoca scânteie.

Eu… ard și fără pară.

Când visele sunt multe,

ce nu vor să mă-asculte,

îmi fac seva precară.

Rămâi o nostalgie.

Cu cine te-nțelege,

Enigma să-ți dezlege,

Eu te doresc, doar… vie.

Corneliu 04.08.2008

001.812

corneliu zegrean. “Spre chipul tău femeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-zegrean/poezie/1798219/spre-chipul-tau-femeie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.