Lacrima pe suflet

Închid fereastra, trag storul, nu aprind becul, ci-mi pregătesc altar din frunze aurii de tei în jur am lumânări aprinse din licăriri de stele argintate. M-așez ca pentru rugăciune și lacrimi plâng din ochii mei; iau inima în mâini îmi vine ,zău, să o arunc la câini, dar o așez ofrandă-nlăcrimată pe-a sufletului rană săngerândă e obosit de-atâta plâns să plânga... -Vezi nemernico ce ai făcut de nu dai minții ascultare? alpeacă-te degrabă în genunchi și cere cu smerenie iertare.