Corneliu Traian Atanasiu

Ironia poate fi și subțire, rafinată, binevoitoare. Bășcălia românească nu este nicidecum un etalon pentru haiku.

Ironia, chiar și în cultura occidentală de tip socratic, este un stimulent al cunoașterii, un pinten (și nu un șut în fund balcanic). Dar, pentru că haiku-ul are un ton de lirică obiectivă (care refuză prezența explicită a eului în text), în el orice cunoaștere are o nuanță de amărăciune (cosmică) asumată. Iar ironia nu face decît să o mlădieze. Altfel, elegiacul riscă să devină mălăieț.

Maria a citat foarte bine, este vorba de ironia de inspirație zen. Dar și structural, prin juxtapunerea imaginilor diferite pentru a provoca cititorul să găsească legătura subtilă dintre ele, haiku-ul conține un sîmbure de ironie. Haiku-ul pare învățătura succintă, lapidară ca o pildă, pe care ți-o servește maestrul fără să-ți dea mură-n gură. E genul de înțelepciunea care are nevoie de participarea ta pentru a împlini un înțeles doar schițat. Ironia este tocmai această rezervă, reținere, austeritate.

Pe de altă parte, în cazul de față, numai auzind cuvintele de ziua muncii, mie mi se lățește un zîmbet pe față.

poți posta imaginile doar dacă, în prealabil, le-ai depozitat pe photobucket și iei de acolo adresa cu care le pui pe site.

O glumă bună rămîne o provocare valabilă. Si non e vero, e ben trovato. Demonstrația lui Norică vrea să acrediteze ideea că 3 silabe sînt uneori de ajuns pentru a-ți exprima starea de încîntare, de exaltare. Exprimarea emoției nu este însă suficientă, e necesar și un anume filtru, poate chiar o surdină, uneori o distanță față de trăirea, poetic prea stridentă, prea rudimentară.

Ce lipsește celor trei silabe este esențialul unui haiku – imaginile la care să trimită. Două exclamații nu pot descrie o scenă, sînt, evident, prea stridente pentru spiritul haiku. Cel care scrie haiku nu se implică exploziv în ce scrie, el arată că ceva se petrece și implozia urmează să se producă în adîncul celui ce contemplă faptul descris cît mai neutru cu putință.

Cele două linkuri trimit la textul despre care vorbește Dan Norea.

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=6564

http://www.agonia.ro/index.php/personals/232132/index.html

Esențialul unui haiku este un spațiu gol, kireji, pauza dintre două imagini (diferite), locul unde se întîmplă ceva, o taină. Contactul între (versul/versurile de) sus și (versul/versurile de) jos declanșează o erupție, o explozie: sugestia, inefabilul poeziei.

Acest spațiu sau cîmp gol e însăși piatra de boltă a artei poetice nipone, categorie estetică esențială și îl vom menționa cu numele său originar: YO-HAKU. Fără yo-haku, poezia, în viziune japoneză, își pierde consistența, sărăcește, dispare în nimic. Poeții nu scriu versuri, ci sugerează stări ambigui, creează spații goale dincolo de tăcere.(Șerban Codrin - TANKA, RENKU, HAIKU, http://micorion.blogspot.com/)

nu am ales, mai degrabă cele două poezii mi-au venit pur și simplu în minte. Nu m-am gîndit la intersecție și nici la vreo supremație românească, dar faptul că am putea avea o șansă i-a bîntuit pe mulți români. Și Eliade vorbea despre intersecția mentalității preistorice prezente în cultura noastră cu aceea a contemporaneității. Sînt ipoteze ce trebuie însă valorificate.

minunat, mai ai și alte înregistrări. M-am abonat la primul tău CD. Dar, înainte să-l produci, aș vrea să știu secretul acestei înregistrări.

eu garantez cu documente că nu te-ai votat și nici nu puteai. E bine că știi să glumești, dar pe site-ul ăsta sînt persoane care nu prea știu de glumă și te pot lua în serios. Nu-i bine să le dai apă la moară.

de limbă engleză au mizat pe mai puține silabe pentru că engleza este mai curînd o limbă monosilabică, în timp ce japoneza, româna și alte limbi europene sînt polisilabice. Este vorba bineînțeles de marea majoritate a cuvintelor uzuale. În 17 silabe încap mai multe cuvinte englezești decît japoneze, asta e diferența și rațiunea lor de a ignora tiparul japonez.

Forțarea formală face un deserviciu poeziei și face ca limba poetică să devină cum zice Nichita poezească, contorsionată, rebarbativă pentru ctitorul obișnuit. În ce privește însă haiku-ul se încalcă astfel o exigență estetică esențială, karumi: firescul, eleganța, fluența rostirii.

inside the fall

asta pentru echivocul căderii cu toamna.

la alternativa ta e bine să nu te hotărăști pripit. Și chiar editorii ar trebui să o considere doar în întregul ei. Paradoxal, cred că poate fi valabil acolo un și... și...

Dar eu îți dau și o certitudine: ai o atitudine de țață și un limbaj de derbedeu. Chiar nu te poți maturiza și tu un pic?

Pentru o informație mai adecvată despre haiku accesează:

http://romaniankukai.blogspot.com/

http://primavaratirzie.blogspot.com/

http://atanasiu.blogspot.com/

\"vene-ngroșate\" cu \"mîini obosite\" și \"în irișii tăi\" cu \"în iriși uimiți\".

Trecerea voastră a lăsat urme.

O rană din care curge de jertfă sînge albastru. \"Din fumul ce iese / cerul se țese.\" Căderea îmi aduce aminte de \"La chutte\", adevărată renaștere.

văd că tot noi ne întîlnim.

Anghel, cu răbadare, citind ce scrie la adresa dată, vei înțelege și ce-i cu listele respective. Există explicații la ROMANIAN KUKAI . Listele sînt liste de adrese pentru corespondență. Ești deja pe lista noastră. Deocamdată ca amator de haiku a cărui adresă și opțiune o știm.

Dar și cînd vom face Invitația (și ăsta-i tot un termen tehnic), vom adăuga suficiente amănunte ca nimeni să nu se piardă pe drum. Și, după o primă rundă, sper că lucrururile vor fi mai familiare participanților.

mai mature. Parcă ai prins ritmul respirației. Și l-ai potrivit cu pasul.

La prima ar fi mai firesc presate chiar dacă pierzi o silabă. Ajută ochii, parcă ar evada dintr-o apăsare. O sugestie pentru al treilea, l-aș ortografia așa:

roșu purpuriu -
buchetul de trandafiri...

Și la al patrulea mi-ar plăcea mai mult: pe urmele noastre cad.

Ultimele două deosebite.


și inima lui

Deși se spune că internetul este un loc unde informația circulă cu extremă rapiditate și acuratețe, observ ca factotul uman poate perturba cu lejeritate totul. ROMANIAN KUKAI (aveți linkul mai sus, în text) este un site care pregătește și va lansa concursul respectiv. Acolo aveți toate informațiile necesare și puteți să participați cu propuneri și să puneți întrebări. Dar trebuei să citiți în prealabil acele texte.

Adresa de email a Amatorilor de Poezie Niponă Online ne servește nu pentru concurs, ci pentru a transmite iubitorilor de haiku și alte specii înrudite de poezie traduceri din literatura de limbă engleză referitoare la ele. Lista adreselor pe care trimitem traducerile am numit-o deci LAPNO.

Participarea la concurs este deschisă oricui (nu doar celor de pe lista LAPNO) și adresa sa email va fi cea de pe care va trimite haiku-ul cu care participă la concurs conform regulamentului care va apare, sper, săptămîna viitoare. Anunțul pentru lansarea concursului va fi făcut pe site-urile Agonia și Europeea, ca și pe ROMANIAN KUKAI, în jurul datei de 1 aprilie.

Ulterior toți participanții din etapele anterioare vor fi pe lista de adrese pe care vom trimite în fiecare lună invitația de participare la concursul din luna curentă.

*

Mulțumesc tuturor celor care au avut cuvinte de apreciere pentru Magda și îi anunț că mîine le voi face încă o surpriză (prietenii știu deja care).

Deși se spune că internetul este un loc unde informația circulă cu extremă rapiditate și acuratețe, observ ca factotul uman poate perturba cu lejeritate totul. ROMANIAN KUKAI (aveți linkul mai sus, în text) este un site care pregătește și va lansa concursul respectiv. Acolo aveți toate informațiile necesare și puteți să participați cu propuneri și să puneți întrebări. Dar trebuei să citiți în prealabil acele texte.

Adresa de email a Amatorilor de Poezie Niponă Online ne servește nu pentru concurs, ci pentru a transmite iubitorilor de haiku și alte specii înrudite de poezie traduceri din literatura de limbă engleză referitoare la ele. Lista adreselor pe care trimitem traducerile am numit-o deci LAPNO.

Participarea la concurs este deschisă oricui (nu doar celor de pe lista LAPNO) și adresa sa email va fi cea de pe care va trimite haiku-ul cu care participă la concurs conform regulamentului care va apare, sper, săptămîna viitoare. Anunțul pentru lansarea concursului va fi făcut pe site-urile Agonia și Europeea, ca și pe ROMANIAN KUKAI, în jurul datei de 1 aprilie.

Ulterior toți participanții din etapele anterioare vor fi pe lista de adrese pe care vom trimite în fiecare lună invitația de participare la concursul din luna curentă.

*

Mulțumesc tuturor celor care au avut cuvinte de apreciere pentru Magda și îi anunț că mîine le voi face încă o surpriză (prietenii știu deja care).

cam zorit pentru subiectul pe care-l tratezi. Parcă ai pierde avionul. Știi multe, dar n-ai timp să le decantezi. Gîndește-te totdeauna că nu trebuie să spui totul. Și încă ceva pe deasupra. Respiră. Mai puțin gîfîit. Vorbești unor oameni care vor, pentru că mai întîi trebuie să se inițieze, să nu-i copleșești, dă-le puțin, cu lingurița, pînă vor reuși să-și dorească să se servească singuri. Oricum, mă bucur că ești și tu alături de cei care resuscităm spiritul acestei poezii pe acest site. Te aștept și cu alte încercări și contribuții.

Ai ales pentru ilustrare două haiku-uri deosebite. La ultimul , am și eu un comentariu.

Vocabularul „simțului comun” este unul al gîndirii comode, plin de clișee și de locuri comune. Mai precis, nu unul cu care ne gîndim noutatea, prospețimea experiențelor, ci unul cu care „clasăm” experiențele noastre în tipuri date de-a gata. El ne oferă un „montaj preconceput” care mai curînd ne ferește de experiențe cu adevărat noi și personalizate. Cine nu simte nevoia să-și schimbe vocabularul cu care se „justifică” și legitimează are o viață încremenită, încapsulată în șablonul placid al unui vocabular lipsit de nerv.

A-ți schimba deci vocabularul, a prefera și alte registre ale vorbirii, a opta pentru noi stiluri de vorbire, pentru infuzia de cuvinte din anumite domenii tehnice pentru a le adapta descrierii noilor experiențe este o dovadă de vioiciune existențială. Chiar ironic fiind, nu rămîi totalmente sceptic.

Mi-aduc aminte că am constatat în evoluția lui Heidegger schimbarea setului principal de cuvinte/concepte de vreo trei ori. Nu știu dacă acea nouă rețea în care prindea ființa nu era responsabilă de o altă viziune mai proaspătă.