CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
focaliza la radiourile de altă dată, asigura acordul fin, fixa unda. Vibrez la cîinoșenia iubirii: \"deși într-o zi era să mă înece ca pe un pui nedorit de cățea\". Simt această gingașă tresărire: \"scăpat din spital un sinucigaș ratat mi-a dăruit un buchet de mireasă\". Și cutremurul din această solidaritate: \"oricât aș tăia în carnea mea nimic nu ne mai poate desprinde\". Un poem cu o vibrație gravă și susținută.
Pe textul:
„un kilogram de poeme" de ioana negoescu
0 suflu
ContextDincolo de toate cele ești o provocatoare. Două poeme te îngînă și un Robespierre te execută. Și el cu mult farmec. Grațios.
Pe textul:
„et si un jour..." de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextVăd că există și o solidaritate a însinguraților. Mulțumesc pentru colaborare. Solidar cu tine întru solitudine.
Pe textul:
„Elogiul însingurării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎl știu și pe Valentin și pe mama lui subțire, resemnată și totuși mereu zîmbitoare. N-am observat că fumează deși de multe ori ne-am salutat și am schimbat cuvinte indiferente. M-ai ajutat să-i văd icoana în chenar de lacrimi. Cît de mică-i lumea cînd știi s-o aduni toată într-un chip!
Pe textul:
„Sfinții nu fumează..." de raluca tudor
0 suflu
ContextÎl știu și pe Valentin și pe mama lui subțire, resemnată și totuși mereu zîmbitoare. N-am observat că fumează deși de multe ori ne-am salutat și am schimbat cuvinte indiferente. M-ai ajutat să-i văd icoana în chenar de lacrimi. Cît de mică-i lumea cînd știi s-o aduni toată într-un chip!
Pe textul:
„Sfinții nu fumează..." de raluca tudor
0 suflu
ContextÎl știu și pe Valentin și pe mama lui subțire, resemnată și totuși mereu zîmbitoare. N-am observat că fumează deși de multe ori ne-am salutat și am schimbat cuvinte indiferente. M-ai ajutat să-i văd icoana în chenar de lacrimi. Cît de mică-i lumea cînd știi s-o aduni toată într-un chip!
Pe textul:
„Sfinții nu fumează..." de raluca tudor
0 suflu
ContextDe unde și pînă unde că parodiile n-ar fi mai bune ca originalul? Și că existențialismul trebuie să fie posac și arțăgos? Pentru asemenea nasuri delicate vă recomand o vorbă a lui Fundoianu:
\"Puțină decență, puțină demență, domnilor!\"
E ca și cum eu m-aș supăra de fiecare dată cînd Lory, cu versuri agitatorice, mă trimite în... România mea profundă.
\"Puțină decență, puțină demență, domnilor!\"
E ca și cum eu m-aș supăra de fiecare dată cînd Lory, cu versuri agitatorice, mă trimite în... România mea profundă.
Pe textul:
„Două perechi de sfinte palme" de Lory Cristea
0 suflu
ContextȘi eu îți mulțumesc că ai prins vibrația cea mai delicată și rodnică a însingurării: conectarea la ritmul și mireasma firii. La pulsul luminii. Ești un cititor care știe să devină coautor.
Pe textul:
„Elogiul însingurării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextAsta a fost și intenția mea, Gabriela, să-i fac pe cei însingurați să nu vadă în asta un viciu, o rușine, o boală, o pedeapsă. Să-i vadă rostul, valențele fertile.
Alin, într-adevăr e alternativa celor ce se întîmplă să fie singuri, a celor ce sînt prin structura lor așa, dar și a celor ce știu să facă o cură benefică de însingurare și se vor întoarce mai demni între ceilalți. A ști să-ți locuiești singurătatea îți deschide drumul spre meditație, spre contemplare, spre reverie și chiar pentru studiu și creație. E bine să practici însingurarea măcare pentru a nu mai crede ce ai învățat la grădiniță, că ar fi caca. Sigur că omul nu părăsește cu totul alternativa socială. Nu asta susțin.
Mae, nici chiar așa, e vorba de o încercare profană pe care o putem face oricare dintre noi fără a fi tentați neapărat de asceză și sfințenie, necum de întemeierea vreunei confesiuni.
Alin, într-adevăr e alternativa celor ce se întîmplă să fie singuri, a celor ce sînt prin structura lor așa, dar și a celor ce știu să facă o cură benefică de însingurare și se vor întoarce mai demni între ceilalți. A ști să-ți locuiești singurătatea îți deschide drumul spre meditație, spre contemplare, spre reverie și chiar pentru studiu și creație. E bine să practici însingurarea măcare pentru a nu mai crede ce ai învățat la grădiniță, că ar fi caca. Sigur că omul nu părăsește cu totul alternativa socială. Nu asta susțin.
Mae, nici chiar așa, e vorba de o încercare profană pe care o putem face oricare dintre noi fără a fi tentați neapărat de asceză și sfințenie, necum de întemeierea vreunei confesiuni.
Pe textul:
„Elogiul însingurării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextFidelitatea și promptitudinea ta mă gratulează cu asupra de măsură. Nu vreau decît să comunic pertinent o experiență personală care poate încuraja și pe alții.
Pe textul:
„Elogiul însingurării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextE foarte bună prima strofă. Liniștită, echilibrată. Are aerull unei contemplativități care se poate închide în sine. Fără nici un gînd.
Pe textul:
„Pe negandite" de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
ContextPovestea, în altă formă și cred intitulată Rugăciunea ciobanului, am întîlnit-o la Paulo Coelho, dar textul tău e mai savuros, cu tușe în pastă vîrtoasă. Aspru ca pustia țară a caprelor. Și nu se teme de fericirea păduchioasă.
Pe textul:
„Pierderea și regăsirea lui Moise" de Hanna Segal
0 suflu
Contextdesculț în ploaia căzută de pe aripile porumbelului. Dacă glezna nu mi-ar fi atît de casantă, mai c-aș sălta de bucurie.
Întunericul tău mă înveșmîntează. Voluptuos.
Întunericul tău mă înveșmîntează. Voluptuos.
Pe textul:
„numai mainile tale" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextDrumul tău stîrnește, cum ai văzut, praf de stele. Care ți se așează, cum nu-ți prea place, \'mulcom\', pe gene. Trecînd sub jalea verde.
Pe textul:
„Zădărînd zădărnicia" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCotropit de stelele coborîte și-ascunse-n coroană. Stele zemoase, îmbujorate de ispita belșugului:
la porunca verdelui se-aprinde-n obraz a fecioară
nostalgia lui e pierdută în vară
Știi ce zic cei pățiți, \"Prea ești plin de rod și vrajă / vine furul, pune-ți strajă!\"
la porunca verdelui se-aprinde-n obraz a fecioară
nostalgia lui e pierdută în vară
Știi ce zic cei pățiți, \"Prea ești plin de rod și vrajă / vine furul, pune-ți strajă!\"
Pe textul:
„e cotropit cireșul" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextPuf, abur, scîntei - puterea trecătoare a efemerului. Treceri care prin cuvînt rămîn.
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextGreșești trăim simultan cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori. Asta înseamnă să ai statură, anvergură. La alungirea asta ne mai saltă cînd și cînd vîntul.
Pe textul:
„Evoluția visului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextM-au dovedit ele pe mine. M-au biruit, m-au adeverit. Ispitele cele mai fructuoase rămîn cele nedovedite de tine. Iele ce-ți pierd sufletul. Dăruindu-l cuprinsului.
Pe textul:
„Ispite nedovedite" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextMi-a plăcut:
perdeaua de după care privesc cum bărbatul meu
pleacă păcătuind cu o carte în mâini
otrăvurile aromate ale firii
un soi de bătrânețe prematură
de la care poți zurbagiu să și întinerești
și:
de aceea i-am iubit pe cei ce m-au uimit
îmi place statutul de gură cască în fața vitrinei
cu farafastâcuri atât de frumoase
Să știi că Nichita se adresa Galateei, desigur poezia, cu ruga îngenuncheată: Naște-mă! Naște-mă! E o naștere fără sfîrșit și moașele se uită neputincioase. Cu mîna peste gura amuțită.
perdeaua de după care privesc cum bărbatul meu
pleacă păcătuind cu o carte în mâini
otrăvurile aromate ale firii
un soi de bătrânețe prematură
de la care poți zurbagiu să și întinerești
și:
de aceea i-am iubit pe cei ce m-au uimit
îmi place statutul de gură cască în fața vitrinei
cu farafastâcuri atât de frumoase
Să știi că Nichita se adresa Galateei, desigur poezia, cu ruga îngenuncheată: Naște-mă! Naște-mă! E o naștere fără sfîrșit și moașele se uită neputincioase. Cu mîna peste gura amuțită.
Pe textul:
„fetus" de Dacian Constantin
0 suflu
Context