În evantaiul vieții am prins
Mănunchi de stele-nmiresmat
Și clipa ce acum s-a stins
Mă poartă spre dor neîncetat.
Fluturi cu aripi de lumină,
În zborul lor spre nicăieri,
Vin sufletul de mi-l
Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.
Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aștearnă
Lunga și
Cine vrea să mă cunoscă,
Să știe adresa mea,
N-are decât s-o găsească
Pe această albastră stea.
Mică e a mea adresă;
Dar n-o veți găsi în presă.
Veți căuta în zadar,
Căci presa n-are
Dinozaurii au fost
Creaturi care au trăit
În vechime, cu un rost
Ce ne dă mult de gândit.
Șopârle înfricoșătoare,
Cu sânge rece sau cald,
Creaturi înfiorătoare,
Ce-au populat acest
Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!
Vreți să treceți în neființă
A omului
Nu te-ndoi de dragostea mea,
Fă-i bine și-ncredete-n ea,
Căci dragostea mea nu-i o jucărie
Cu care să te joci cum îți place ție;
Dragostea mea e adevărată,
E dragoste pură și e curată.
Nu
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!
Se ivesc
Cuvinte
neștiute și neînțelese
de nimeni,
Dar scrise și gândite
de mine…
Alcătuiesc o poezie
neștiută și neînțeleasă
de nimeni,
Dar scrisă și gândită
de mine.
***
La-nceput a fost cuvântul…
Ce e viața?; Ce-i Pământul?
Prima-i o iluzie,
Plină de confuzie…
De multe ființe trăită,
Ani la rând, dar mărginită.
De oriunde ar fi venită,
Viața e
Cunoscut ca un „black hole”,
Astrul totuși nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.
Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le
31 decembrie. O zi de iarnă, ultima a anului, după care începea un nou an. Pentru majoritatea oamenilor de pe Terra era o zi de sărbătoare, ca și precedentele, cât și cele câteva următoare, din noul
Se făcea că era în anul 2112. Nava spațială staționa nestingherită la locul ei de pornire, pe rampa de lansare, așteptând să înceapă numărătoarea inversă. Eu făceam parte din echipajul navei, iar
***
Cândva, într-un viitor, mai mult sau mai puțin îndepărtat...
De mai bine de câteva secole, civilizația umană, care până atunci se răspândise aproape prin toate colțurile Universului,
Sunt. Exist. Un om. Ca mulți alții. Frumos sau urât, bun sau rău, deștept sau prost. Doar un om. Eu sau altul. De ce? Habar n-am! Dar sunt. Exist. Eu, acum, aici. Dorm, visez, mă trezesc. Mănânc, ca
Era în plină toamnă, pe la mijlocul lunii octombrie. Afară se înnoptase deja, fiindcă ziua scăzuse simțitor, cedând teren „rivalei” sale, noaptea.
Întregul oraș Craiova, cuprins de liniște și
Se presupune că ar fi posibil să existe mai multe metode științifice prin care s-ar putea reînvia dinozaurii. Una dintre ele ar fi clonarea. Dar oare cine și-ar putea închipui vreodată că ar putea
CG