*13. Invitaţia.
La cofetărie serviră câteva prăjituri, plus răcoritoare. Evident, Nistor achită nota de plată a consumaţiei, doar era salariat, ba încă la Institut. Îi promisese tatălui Adelei că
Capitolul 29.
Rena rămase mult timp afară, în perimetrul de siguranţă, privind spre dinozaurii erbivori care încă se ospătau din ferigile înalte din jurul navei, dar şi spre Tyranna, care tot
*51. Familia Kelso.
Lia ieşi din ascunzătoarea ei, urmărindu-i de data aceasta numai cu privirea. „Aş putea să mă retrag acum, dar nu, n-am s-o fac. E interesant! Am să ascult în continuare
*30. Aprobarea primarului. După întâia petrecere.
După stabilirea acestor amănunte, şedinţa putea fi considerată încheiată, însă oaspeţii nu se grăbiră spre ieşirea din sala în care se susţinuse
Capitolul 53.
Ziua 25. După o zi de activitate continuă, soarele mai uscase cât de cât zona, iar de furtuna năprasnică mai aminteau doar bălţile mai mari, care nu secaseră, ce se formaseră în
*52. Întrerupt de Dick Torn.
Lucian părăsi clădirea în care-şi avea apartamentul familia Kelso şi traversă strada, spre părculeţul de peste drum, intenţionând să se îndrepte direct spre
*54. Talk-show.
O nouă dimineaţă anunţa începutul unei alte zile, o zi cu numărul 13 din luna iunie a acelui an, 2085. Era oare o zi cu ghinion doar pentru că avea numărul 13? Nici unul dintre cei
Capitolul 30.
Als nu se putea odihni în voie. Se răsucea necontenit. „Laş, fricos, inutil, iresponsabil...” auzea mereu; cuvintele Renei îi ţiuiau chinuitor în urechi şi nu era deloc plăcut.
Capitolul 54.
Ziua 26. În acea dimineaţă, cei doi se treziseră ceva mai târziu. Ajungând pe puntea principală, se salutară, începând ziua, ca de obicei în ultima vreme, în mod plăcut, cu o
*124. Mai multe plante artificiale la bordul „Pacifis”-ului.
Se încheia astfel şi această zi, joi, 12 iunie 2092. Lucian sesizase faptul că de la un timp, colegii lui erau mai predispuşi la ceartă
*94. Împăcarea.
Puntea principală a navei era goală. Nu se afla nimeni acolo, nici Robby, nici Felix. Lucian zise:
- Acum am să te rog să mă aştepţi aici puţin. Trebuie să mă schimb de salopetă.
*125. „Răfuieli” între logodnici.
Cei doi roboţi şi dalmaţianul Spot se aflau încă la bordul navei albastre, dar nu pe puntea principală, fiindcă plecaseră de aici, cu tot cu minge, de parcă s-ar
*55. Urme de ruj...
Scăpaseră de ziua cu numărul 13 a lunii iunie, care se încheiase cu o emisiune televizată, avându-i ca invitaţi, sau mai degrabă gazde, pe directorul Simionescu şi pe
*126. „Psihopatul...”
La 20.00 erau deja în marele oraş de sub cupolă; comandantul ar fi rămas bucuros împreună cu logodnica lui, dar ea îi spuse că-l va vizita pe colegul lor cel înalt, aşa cum
Capitolul 55.
Micul-dejun pregătit de Tyranna pentru oaspeţii ei fu, bineînţeles, gustos şi îndestulător. Cei doi se odihniseră bine, deci erau în formă în acea dimineaţă, semn că paturile erau
*53. Ca între surori.
Apoi, după cele câteva clipe de visare, intră brusc în camera ei, surprinzându-i pe Ly şi Mihai împreună, sărutându-se şi ei. Aceştia tresăriră încurcaţi, amândoi, din cauza
95. Din nou cu Nick şi Maria.
Era în puterea zilei, iar totul în jur era strălucitor, nici măcar aburul alb şi dens neputând împiedica strălucirea argintie, care fermeca privirea. Nu avea
*2. Din nou cu Sid Kelso.
Ora 12.00 se apropia. Era ora la care Lucian avea, în sfârşit, permisiunea de a părăsi nava. Se pregătea de ieşire. Mihai era tot pe fotoliu, în faţa computerelor sale,
*51. Aniversarea Mariei.
Fiind totuşi încă prea devreme pentru a se îndrepta spre locul de întâlnire cu Sid şi Lia, Lucian decise să-şi caute colega, la ea „acasă”, adică în apartamentul în care
*96. Ly îşi deranjează sora.
Lia intră în camera ei, unde nu era nimeni. Nici urmă de Ly sau de Mihai. Se trânti în patul liber, gândindu-se visătoare la ziua următoare, în care va avea ocazia să
*4. „Grota misterioasă”.
Fără a sta prea mult pe gânduri, se urcară într-un avion, aflat la o minibază din apropiere; acum cunoşteau şi ei destul de bine amplasamentul acestor minibaze aeriene,
*52. Jocul.
Numai domnul To Kuny plecase, ceilalţi rămăseseră toţi la bordul navei „Pacifis”, de data aceasta culcându-se prin rezervele lor, fiindcă n-ar mai fi putut rezista fără a dormi încă o
56. Audierea finală.
Se afla deci în sala în care un grup de oameni îi vor hotărî soarta, nebănuind că totuşi avea urme de ruj pe obraji. Oare conta acest amănunt pentru membrii Comisiei?
*15. O scurtă călătorie.
Ajungând destul de repede la acea mini-bază aeriană, se urcară într-un „avion”, care se ridică în linişte deplină şi porni direct, cu o viteză apreciabilă, spre marginea
CG