casa bunicii
pădurea-n depărtare -
pupăza cântând
tablou în casă -
natură în pictură
mere şi gutui
flori şi căpşune
vişine şi cireşe -
tot primăvara
în iarbă ghinde
strecurându-se
căutând ghinde
printre copacii din parc -
o veveriță
delifini înotând
în urma vaporului -
salturi în valuri
porumbelul alb
zburând mereu tot mai sus
doar pentru pace
susur de izvor
poeți respirând
la cenaclul literar
prin poezie
o creatură
mereu în retragere –
racul pe plajă
pe plajă-n nisip
în urma refluxului –
stele de mare
după furtună –
printre
ploi şi răcoare
primăvară şi toamnă -
ca două surori
lumină multă -
la solstițiul de vară
ziua mai lungă
întuneric mult -
la solstițiul de iarnă
ziua mai scurtă
iarna geroasă -
pe
Orologiul bătrân
ticăie neîncetat
împrăştiind secundele
în neant.
Timpul hoinar
zburdă dintotdeauna
spre nicăieri
prin veşnicie.
Dar după o vreme
chiar şi
orologiul
cel bătrân
a
teiul înflorit –
zumzetul albinelor
până acasă
Calea Lactee
galaxia spirală –
viață în stele
în Aprilie
stând cu fața la soare –
o narcisă
copilul scriind
numărul 2 pe caiet –
Când o rază jucăușă
Se izbește de-un perete,
Se refractă pe sub ușă,
Efectuând piruete…
Apoi, sub unghi α minus
’Ntr-o oglindă se reflectă,
Ajungând cu + sau –
O imagine
Relația pe care o am cu șeful meu e una foarte specială; de fapt, nici nu-l ador, însă nici nu-l urăsc. Mai degrabă îl tolerez. Desigur, sentimentul e reciproc; probabil nici nu s-ar putea altfel.
Totu-i alb și amorțit,
Vis de nea se așterne iară,
Viscolul geme cumplit,
Iarna s-a întors în țară.
Cu veșminte-mpodobite
De steluțe argintii,
Cu sărbători cât mai multe
Și cu daruri la
Adelina plecase de vreo câțiva ani buni din țară, ca mai toți tinerii de vârsta ei, în căutarea unui trai mai bun, sau, oricum, a altceva decât prea puținul ce i se oferea aici, în țara în care se
Norbert anticipase de mult că acest moment va sosi; avusese această premoniție, dar sperase să se fi înșelat. Pentru că nu dorea să se întâmple, dar nu avea cum să se opună destinului. Nu știa când,
O nouă zi își anunța timid începutul. O zi ca oricare alta, care nu aducea nimic deosebit, ori spectaculos, prin simpla ei sosire. Erau, ca de obicei, doar razele soarelui, care alungau întunericul
Sus, în 'naltul cerului,
Deasupra Pământului,
Sus, pe bolta cea senină,
Ce de oameni nu-i străină,
Stau de veghe nopți în șir
Neobositele făclii,
Înșirate pe un fir,
Firul de mătase al
A
Ankylosaurus blindat
E-un tanc viu, neînfricat,
O măciucă-n coadă are,
Ce-i osoasă, foarte tare.
Archaeopterix are
Pene multe, dinți și gheare,
E o pasăre ciudată
Și
Vlad își luă ghiozdanul și porni către școală, fără a se grăbi deloc, deși știa foarte bine că era important să nu întârzie la prima oră; avea teză la limba română.
Și mai erau doar cinci minute
Freamăt de șoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă și noapte,
Lună și soare...
Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.
Petale de gânduri
Visând nemurire;