Capitolul 26.
Naveta ajunse în dreptul navei. Syrinx opri scutul protector doar atât cât să intre naveta în perimetrul de protecţie. Als şi Rena coborâră, lăsând naveta afară, în acel
Capitolul 25.
Naveta îşi continuă zborul deasupra pădurii. Dincolo de pădure se putea distinge limpezimea apei unui lac întins, iar în spatele acestuia, stânci golaşe, din ce în ce mai multe
Capitolul 24.
Iar Als se aşeză să-şi reia calculele de unde le întrerupsese, în timp ce Rena şi Syrinx urmăreau, cu ajutorul aparaturii de bord, ceea ce se petrecea afară. Astfel „şefa”
Capitolul 23.
Trapa navei se deschise, iar Als şi Rena, echipaţi corespunzător, trecură dincolo de ea. De la bordul navei, Syrinx îi monitoriza cu atenţie, gata să intervină în favoarea lor
Capitolul 23.
După terminarea orelor de curs, profesorul Ullmann avu surpriza ca el să fie căutat de decan. Acesta intră în biroul profesorului.
- Dane, Dane… Hai să-ţi spun o noutate!
- Da…
*23. Comandantul.
După intervievarea celor şapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toţi reporterii şi persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00,
Capitolul 22.
Obosit, Als adormi destul de repede după plecarea Renei. Faţă de el, Rena nu-şi arătase bucuria pricinuită de revenirea lui; probabil că el îşi dăduse totuşi seama. Nu conta însă!
Capitolul 22.
Mama tânărului Valentin Rudelly venise la facultate în prima zi a săptămânii, pentru a vorbi cu decanul Norega. Găsise unde se afla biroul acestuia, mai ales că-i explicase şi
*21. Oficializarea misiunii.
Deci, profesorul Eugen Manea, mirându-se că-şi găsise elevii încă dansând la acea oră, le întrerupsese muzica. Toţi se întoarseră brusc spre dânsul, cerându-i cu
Capitolul 21.
Privind în jur, chiar şi Renei îi era greu să accepte ideea că totuşi se afla pe Terra, nu în altă parte, ci doar în trecut. În depărtare, prin frunzişul des de la marginea
Capitolul 21.
La facultate, studentul Dan Ullmann era strălucit, fiind remarcat de toţi profesorii, încă din primul semestru de studiu. Elvira mergea şi ea la un liceu din cartier, iar în
*20. Pactul colegialităţii.
Nava albastră era acolo, pe rampa de lansare, în mijlocul rachetodromului. Înarmată cu toate cele necesare, pregătită până la cel mai mic amănunt pentru o asemenea
Capitolul 20.
Dorea să obţină cât mai rapid antidotul pentru Als, mai ales că starea acestuia se înrăutăţea vizibil. Naveta o lăsase în grija robotului, care o adusese la locul ei. Rena spera
Capitolul 20.
O nouă zi începea… Valentin Rudelly se prezentă, aşa cum promisese, la prima oră, la decanul Sergiu Norega. Bătu timid la uşă, aşteptând permisiunea de a intra. Atent, Sergiu
Capitolul 19.
Als nu mai aşteptă o a doua aprobare, sau ca Rena să se răzgândească. De cum Syrinx dezactivă scutul protector, ieşi, fără a se îndepărta prea mult şi trase de firele de iarbă. Nu
Capitolul 19.
Evident, Dan nu uită ceea ce-i spusese decanul, aşa că la prima oră era în biroul acestuia. Se salutară şi plecară împreună la secretariat. Bineînţeles, aflară numărul tânărului
*19. Întâlnirea cu directorul. Păreri diferite?!
Când Traian Simionescu reveni în biroul său, nici Lucian, nici Diana Enka nu se mai aflau acolo. Directorul se aşeză pe fotoliul său, pentru a-şi
Capitolul 18.
Adormiră însă cu gândul la incursiunea pe care aveau s-o întreprindă ziua următoare, când se vor aventura pentru prima oară în mijlocul dinozaurilor, pentru început, printre cei
Capitolul 18.
După ce văzuseră proiectul, Dan şi Sergiu stabiliră de comun acord ca tânărul student Valentin Rudelly să meargă cu ei la simpozionul ştiinţific, organizat în ţările nordice,
*17. Informaticianul.
A cincea zi a lunii iunie 2085, marţi, începu odată cu zorii dimineţii. Mihai, nerăbdător ca participarea lui la misiune să devină o certitudine, îşi trezi părinţii foarte
Capitolul 17.
Neavând încotro, Als se supuse grabnic hotărârilor „şefei” sale, dovedindu-se ascultător. Negăsind însă motive întemeiate pentru a mai rămâne afară, Als intră în navă, să-şi
Capitolul 17.
Noua viaţă, în afara orfelinatului, începuse să capete un aspect de cât liniştit, pentru Dan, Elvira şi Moţ. Măcar aveau un adăpost convenabil, iar cu timpul bătrâna îi
Capitolul 16.
Dar a patra zi îi scoase din cabinele lor, în ciuda voinţei lor. Pe puntea principală răzbăteau până la ei tot felul de sunete înfiorătoare, ce sugerau vecinătatea unor creaturi
Capitolul 16.
Când ajunse acasă, Dan constată că Amelia lipsea, dar nu-şi făcea griji din acest motiv, nefiind foarte târziu. Se aşeză liniştit la masă, în sufragerie, pentru a studia