Cornelia Georgescu

Capitolul 44. Iată că Rena restabilise modalitatea de comunicare dintre ea şi Tyranna, deşi Syrinx n-avea nici un ecran pe care să poată citi răspunsurile dinozaurului. Totuşi gândi: „Te

*48. Ancheta. Afară încă ploua. Cerul era la fel de înnorat. Ploaia nu mai cădea sub formă de aversă, dar nici nu încetase deloc. Străbătură rapid rachetodromul şi se îndreptară spre clădirea

Capitolul 43. Zilele următoare, a douăzecea, respectiv a douăzeci şi una, aveau un program bine stabilit dinainte, pe care Rena era hotărâtă să-l respecte, doar dacă nu cumva va interveni

*43. Necazurile geografului. Maşina albastră a directorului, avându-l ca şofer de data aceasta pe blondul Enka Iulian, opri pe o stradă cu multe case, pentru că acolo spusese geograful că dorea

Capitolul 42. Exact aşa şi procedară. Când ajunseră la marginea pădurii, găsiră naveta deja acolo, iar pe Syrinx afară, aşteptându-le. Fiind robot, nu semăna deloc cu o eventuală pradă, deci

Capitolul 41. Bineînţeles, de cum părăsiră adăpostul Tyrannei, apăru Cretacicul şi tot ceea ce era legat de acesta; pădurea, dinozaurii – carnivori şi erbivori, ferigile înalte, iar undeva, în

Capitolul 40. Trecuseră deci două săptămâni de când Rena şi Als se aflau în lumea dinozaurilor din Cretacicul Superior şi pentru prima oară, Rena era, nu la bordul navei „Hope”, ci undeva, la

*42. Meditatorul. Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârşit de săptămână, era cald... Cei şapte membri ai echipajului navei albastre erau toţi tineri, deci, ar fi avut motive să fie veseli, să

Capitolul 39. Totul în jur era plăcut iluminat, deşi nicăieri nu se zărea nici o sursă de iluminare. Rena nici nu zise, nici nu gândi nimic. O urma doar pe Tyranna, tăcută. Intrară într-una

Capitolul 38. Rena nu se opri pe puntea principală, ci se îndreptă spre cabinetul medical, unde constată doar că starea lui Als era neschimbată, nici nu se înrăutăţise, nici nu se îmbunătăţise.

Capitolul 36. Rena urcă spre puntea principală şi având în minte instrucţiunile precise primite, se apucă de lucru. Începu prin a căuta piesele componente, pe care le găsi cu uşurinţă, deşi

Capitolul 35. Iată că începea a paisprezecea zi de când Als şi Rena se aflau laolaltă cu dinozaurii, în vremuri demult apuse. Se împlineau deci două săptămâni de când ajunseseră în aceste

*38. Angajamente. Era deja vineri, 08 iunie, ziua dina-intea sfârşitului de săptămână. Cei şapte tineri erau colegi de la înce-putul săptămânii; se cunoşteau ceva mai bine şi păreau a se acomoda

Capitolul 34. Rena şi Syrinx îl transportară cu grijă în navă, în cabinetul medical, pentru îngrijirile de rigoare. Neînţelegând nimic din cele petrecute, Rena abandonă orice încercare de a

*33. „Pa, Andrei...” Maşina albastră nu întâmpină probleme pe şosea, până la blocul blondinei. Aici, pentru a scăpa de înghesuială, Lucian parcă aproape de bloc, dincolo de centura formată de

Capitolul 33. Între timp, la bordul navei „Hope”, Rena de abia se trezea. Încă supărată pe Als, datorită evenimentelor din zilele trecute, se echipă rapid şi se îndreptă spre puntea principală,

*31. „Body-guards”. (Gărzi de corp). Ieşind pe poarta Institutului cu maşina albastră a directorului, Lucian constată, oarecum uşor surprins, că într-adevăr, Poliţia, Jandarmeria şi Corpul

Capitolul 32. Dar Als avea să priceapă de îndată care era motivul real pentru care ciudăţenia aceea crestată renunţase la urmărire; în nici un caz din cauză că s-ar fi speriat de el...

Capitolul 30. Als nu se putea odihni în voie. Se răsucea necontenit. „Laş, fricos, inutil, iresponsabil...” auzea mereu; cuvintele Renei îi ţiuiau chinuitor în urechi şi nu era deloc plăcut.

*30. Aprobarea primarului. După întâia petrecere. După stabilirea acestor amănunte, şedinţa putea fi considerată încheiată, însă oaspeţii nu se grăbiră spre ieşirea din sala în care se susţinuse

Capitolul 29. Rena rămase mult timp afară, în perimetrul de siguranţă, privind spre dinozaurii erbivori care încă se ospătau din ferigile înalte din jurul navei, dar şi spre Tyranna, care tot

Capitolul 28. Cina din acea seară fu ca de obicei, sărăcăcioasă, însă, pe deasupra şi plictisitoare, deoarece Rena, încă supărată pe colegul ei, Als, nu schimbă nici un cuvânt cu acesta, iar

*27. „Incident” neprevăzut. Primul ajuns la Institut fu Lucian, cu taxiul cu care plecase de acasă. Avea noroc; nu era încă ora 08.00. Coborî din maşină, plăti, iar taxiul porni îndărăt, spre

Capitolul 27. Ziua următoare, a unsprezecea de când se aflau pe tărâmul dinozaurilor din Cretacic, cei doi se treziră devreme, părăsindu-şi cabinele lor izolate fonic, unde dormiseră încă în