Capitolul 15.
La Universitate, în dimineaţa următoare, Dan avu grijă să consulte cu mare atenţie proiectul tânărului Vali, un student ambiţios, cu rezultate deosebite la învăţătură, pe care
Capitolul 15.
Rena mai rămase în afara navei. Având binoclul la îndemână, nu pregetă în a-l utiliza, pentru a zări detaliat împrejurimile. Recunoscu mai multe specii de dinozauri, atât
*16. Etajul 13. Apartamentul cu animale. Preferatul.
Deci, pentru tânărul informatician cu ochii albaştri, situaţia participării sale la această misiune spaţială se clarificase, el neîntâmpinând
Capitolul 14.
Ieşiră deci din navă, de astă dată, amândoi. Pe puntea principală rămăsese doar Syrinx şi aparatura de bord.
Als păru uimit de prospeţimea aerului, de senzaţia plăcută pe care
Capitolul 14.
Cu timpul, Dan avea să descopere că viaţa de familie nu e deloc o joacă banală; implica multe responsabilităţi, pentru care el, un tânăr de doar 16-17 ani, nu era pe deplin
*13. Invitaţia.
La cofetărie serviră câteva prăjituri, plus răcoritoare. Evident, Nistor achită nota de plată a consumaţiei, doar era salariat, ba încă la Institut. Îi promisese tatălui Adelei că
Capitolul 13.
Neavând încotro, Als renunţă la orice pretenţii culinare, încercând să se mulţumească doar cu puţinul adus de Syrinx. Noroc că robotul nu avea nevoie de hrană. Dar nici cu energia
Capitolul 13.
Şi vrând-nevrând, la invitaţia decanului, Dan servi masa de seară împreună cu acesta, la un restaurant din oraş. Lipsit de orice griji, decanul Norega era foarte degajat; îi
151. gogyohka
constelațiile de pe cer
încântând privirile
încă din Antichitate
și în prezent
și în viitor
152. gogyohka
trenul fericirii
este cel mai rapid
dar întârzie mereu
și nu
Capitolul 12.
O altă zi pentru tânărul profesor universitar Dan Ullmann, una în care avea să-i transmită noului său prieten, decanul Sergiu, răspunsul primit de la fiica sa, Amelia, răspuns legat
*12. Promisiunea Adelei.
Instructorul şef al echipajului, dom-nul profesor Eugen Manea plecase, dar nu pentru prea mult timp. Reveni în curând, împreună cu un alt tânăr, care aduse o cutie destul
Capitolul 11.
După ce împlinise 16 ani, în viaţa lui Dan Ullmann se produsese o schimbare; anume, nu mai era atât de singur, ca până-n acel moment. Cu excepţia motanului Moţ, mai apăruse o
Capitolul 12.
Trapa navei se deschise, iar Rena păşi temătoare dincolo de ea. Als n-avea de gând s-o urmeze, deci rămase în navă, să se ocupe serios de calcule, deşi părea îngrijorat din cauza
*10. Colegii.
Sosise ultima zi a testărilor, luni, 04.06.2085. Acest ultim test, al cincelea, cel mai dificil dintre toate, urma să se încheie la ora 12.00 fix, după care cei ce vor fi desemnaţi
Capitolul 10.
Nu ştiau exact în ce perioadă a Cretacicului nimeriseră, iar locul cu pricina li se părea cât de cât mai acceptabil pentru „Hope”, printre sauropode probabil, mai bine decât în
Capitolul 10.
Maşina se opri în cartierul în care locuia profesorul Ullmann, în parcarea de lângă bloc. Dan coborî, îngândurat, străduindu-se să-şi dea seama cum era mai bine să-i spună Ameliei
Capitolul 9.
Dan Ullmann crescuse. Era un adolescent timid, înalt, subţire, “răsfirat”, cu trăsături frumoase ale feţei… Şi la liceu se făcuse remarcat, datorită isteţimii lui, nu datorită
Capitolul 9.
***
- Als, trebuie să coborâm, n-avem încotro. De altfel, „Hope” va fi protejată de scutul protector format din câmpul electromagnetic de forţe, deci vom fi în siguranţă, la
*9. Neplăcerile. Testele.
Dimineaţa următoare începu examinarea. Primul test urma să fie dat de către candidaţi la ora 08.00, în acea zi, joi, 31 mai 2085. Cei trei băieţi care alcătuiau baza
verde pe asfalt –
rochița rândunicii
traversând strada
regina nopții –
diminețile-n august
înmiresmate
greierii cântând
în toate grădinile –
sus luna nouă
în luna august –
în
Capitolul 8.
Dar decanului Norega îi plăcu mult maşina, mai ales datorită modului în care era îngrijită, atât în interior, cât şi în exterior. Urcă, fără a face nazuri, în faţă, alături de
Capitolul 8.
***
După câteva minute, norii începură să se risipească sau cel puţin să se rărească, astfel încât Als şi Rena să poată zări mai bine zona uscatului deasupra căruia se afla
Capitolul 7.
- Dan… Dane, nu mi-ai răspuns nimic, deşi au trecut câteva minute, de când ţi-am dat vestea. Nu te-ai hotărât deloc? E chiar aşa de greu de luat o decizie?
- Ah, scuze… reveni Dan
*7. „Conflictul”...
Tăcut, având rucsacul în spate, Lucian porni pe jos spre Institut; nu-i era teamă că ar putea păţi ceva; la nevoie, ştia să se apere, deci, nu-şi făcea astfel de griji.
CG