cornel marginean

Nu stiu daca te mai uiti pe aici. Am citit poezia ta si mi-a placut mult. Titlul e poate prea promitator, dar el face parte direct din poezie fiind primul vers. Poezia ta e ca o casa frumoasa construita din mai multe etaje, fiecare etaj fiind cate -un fel- de haiku. (Citeste fiecare strofa cu tonul care se cere.)

De ce am scris acest eseu, poate de ciuda ca nu pot sa devin capabil de a inchide in mine pentru iarna toata caldura si lumina soarelui. Intelegerea acelei asteptari care sa devina ea o primavara aducatoare de puteri. Ma bucur ca si voi iubiti cerul si florile primaverii. Azi voi privi florile.
Va doresc o duminca insorita si cu plimbari printre copaci infloriti.

cu stima

Aproape de adevar, dificil , dificil, nimeni nu stie inca ce este de fapt cu aceasta notiune.
Iti doresc si eu sarbatori fericite.
Dar merita , cred ca asta e si pacalirea vietii, o iluzie catre adevar.

Andreea , din ceea ce spui, propui sa diferentiem ideea de iubire de cea de afectiune si cred ca ai dreptate, in sensul de a lasa iubirea in jurul celor dragi din oricare dintre motive. Cred ca iubirea la care se refera Biblia are o tenta larga si ridicata la un nivel general, are o noua infatisare, dar este in aceasi timp de o profunzime pe care putini oameni o pot cuprinde. Este aceea intelegere pe care o au pustinicii si oamenii socotiti sfinti. Ai dreptate si in privinta redactarii, o sa gasesc solutii de remediere. Totusi Iisus se refera la iubire, chiar daca termenul a primit in timp mai multe nuante sociale.

Mariana, tu ai pornit rotitele acestui eseu si vad ca ele vor sa se mai invarta tot datorita tie) va trebui sa recitesc. Ai spus ca raspunsul necesita gandire si il astept, eu mai voi gandi ce abordare are evolutia determinata de evenientele mondiale a crestinismului, chiar daca s-au scris multe- multe pe seama asta. Am scris despre biserica doar pentru a dezveli ceea ce aceasta a ascuns, prin dezvoltare laterala, despre Iisus, asta am incercat in a doua parte a eseului.

Alpha, mereu ma contrariaza variantele acestui cuvant. Eu sustin varianta simpla : pasti,
Nu pot spune decat ca forma paste a fost o surpriza pt mine si ani de zile am fost convins ca a plecat de la o greseala, care s-a instituit prin nepasarea academiei. Nu stiu ce sa spun.

Cu stima,

Va urez sarbatori fericite !

Am citit cu interes si placere cronica ta. E plina de spirit si interesanta. Am ramas in urma, dar voi citi pana la zi. Chiar pot spune ca dai si dovada de curaj prin ironia ta destul de pronuntata.
Clubul sau asociatia autorilor de romane de dragoste mi-a creat un zambet foarte larg, am privit-o ca pe un cui al decadentei batut in ideea de cultura, Premiile sunt atractive si as dori si eu sa ma inscriu dar nu sunt german. Totusi a scrie e si o munca, ( remarca la textul 2) poate romanele de dragoste sunt ori usor de scris : datorita talentului ori imposibil de scris datorita aceluiasi motiv. Sunt frumoase acele romane ? suna de parca ar fi romane politiste. Un roman de dragoste este o traire a unui eveniment fundamental al omului, ar fi ca si cum s-ar face o asociatie a celor care fac dragoste, ceea ce da in absurd.
Sa auzim de bine.
P.S. Robert se mira de dragoste ? Ce poate sa ascunda acest titlu, Deja da o tenta de reducere a iubirii , sau da o privire infantilista asupra iubirii. Pe mine m-a uimit toata chestia asta :)

Te rog sa ma ierti ca am revenit asa tarziu asupra comentariului tau , l-am citit dar nu am avut timp sa scriu. Am citit chiar atunci pe site texte ale lui Rafail Noica, texte interesante si pline de har, am ramas cu un anume ton de didactica religioasa pe care o inspira modul de gandire a fiului filozofului. Am citit si biografia acestuia si vreau sa revin sa citesc mai mult. Totusi intre fiu si tata este o deosebire, parca fiul ar fi Neagoie Basarab si tatal ar fi Teudosie. Ca si cum fiul se restrange din, in loc sa se desfasoare in lumea ideilor tatalui. Este o impresie asta si nu pretind ca am gasit o legatura intre acestia. Voi intra pe situl pe care l-ai scris si voi citi cu interes. Si voi reveni si cu o scurta impresie. Iti multumesc pentru aceste randuri si despre ideea de regula si exceptie. La citatul respectiv iti propun o regula pentru toate tipurile de reguli, alaturi de toate tipurile de exceptii: aceea ca orice regula trebuie sa fie asociata unei exceptii.
Cu stima.

Deosebita mica ta povestire, scrisa ca o poezie, aduce cu un loc s.f. in care se amesteca intamplarie pentru a face ca noi cititori sa intelegem ce se intampla. Detasarea fata de personajele mici la fapte si mai mici la idei este contradictorie, datorita schimbarii printr-o comparatie de stil, de la mijlocul textului, complet, intreaga naratiune, pentru a ajunge la sensul restabilit in final.

Poezia ta e ca o acceptare a celei de-a doua jumătăți a vieții, cea care începe după ce părinții nu mai sunt, în care amintirile sunt o pădure tristă în care copacii se joacă singuri aruncând cu frunze veștede unii într-alții. Amintirea e prin lipsa durerii, dar e o amintire despre durere. Alăturarea inevitabilă a sfârșitului se ivește la fiecare gând.
Mestecenii cântători este o idee frumoasă și vorbește ca întreaga poezie, la fel pântecul apei, acea coborâre în apă spre nimic, unde este atâta liniște și nemișcare.

Imaginile alese parca sunt treptele unui primaveri proaspete, scutecele de in sunt perfect picturile frunzelor de ghiocei,

miros de ghiocel
vant de iarna
uscand o camasa

Bună poanta cu benzina
E si una cu–o bujie
Toata lumea cred că știe
Cum e când doarme mașina


un sfat in general, despre strigarea dupa muze,


E mai simplu, chemi o muză
când te roade-o epigramă !
Faci cum spune, mai pui zeamă,
de nu iese, ai și scuză.

mi-au placut epigramele tale
cu stima

Vreau sa iti spun din capul locului ca apreciez foarte mult faptul ca ai citit si comentat acest text, la fel cum un frizer pipaie cele cateva fire de par ale unui client drag un timp indelungat, doar pentru a-i arata ca ii este.
La cat ai facut tu asta mai ca voi repara capital textul sau voi scrie altul complet diferit pentru aceasta pacatoasa de idee a moralei artistului. Dar voi face si eu ca frizerul. ( paradox) Oricum am tras o gramada de invataminte, referitoare la acesta meserie, de faiantar de cuvinte.:) Nu am reusit sa trimit ideile, au ramas in mortarul de sub faianta. Asta o spun pentru ca te apreciez si tin cont de ce spui.
Din pdv literar, in afara de crabul acela masiv nici eu nu pot pretinde prea multe. Dar nici nu pot sa fac ca in filmele americane de mana doua care schimba subiectul dupa o gaselnita, ca aceasta, aparuta pe la mijlocul filmarilor.
Textul are probabil valabilitate la cei neprofesionisti, cam cum au melodiile populare la un concurs , ascultate de cei din sala, fata de cei din juriu. Eu sunt incantat de comentariul tau, chiar daca pe alocuri ma simt in pielea lui nea acela ce a comentat poezia ta pe la Craciun, si voi aplica cu atentie multe indicii de acolo.
Sunt impotriva exprimarii ideilor prin exemple iar azi am facut exces. Asa le las.

Eu eram aici la mai multe texte citite la un autor ( la tine) si era si un fel de parere generata de o anume consecventa ce te caracterizeaza , de exemplu chiar prin lungimea textelor tale.
M-a uimit reactia ta vehementa :), fata de comentariul domnului Alex Ion, ciudat, lasat aici in decembrie 2005, si fara sa vreau m-am simtit mereu in pielelea lui citind comentariul la ,,femeile poetului cu plete,, , Ne mutam dincolo la ,,poet,, unde te astept.

citesc poezia cu intarziere, dupa cinci ani de la scriere nu mai conteaza, totusi nu pari fragila sau dispusa sa te rusinezi de propriile flacari,
nu voiam sa scriu un mesaj pe alte scrieri mai recente, acesta ar fi ca astept sa citesti textul care l-am scris la initiativa ta, legat de morala neinteleasa a artistilor,
....
cu stima

Cand ma voi intalni cu Rudi ii voi spune despre tine si urarile tale, e drept ca nu ne-am vazut cam de mult. Am o parere foarte buna despre tot ce a facut si face Rudi. El este un om viu, printre multi oameni care doar cred despre ei asta.
Azi e si 8 martie si consider ca este bine sa raspund comentariului tau in acceasi zi in care a fost scris.
Sunt consatean cu dl Mircea Muthu, ba chiar am fost unul dintre cei care au propus si sustinut ideea ca dansul sa devina cetatean de onoare. Nu o sa uit niciodata discursul sau cu acea ocazie, unul foarte scurt si foarte dens ,,Trei lucruri sunt importante : scoala, biserica si cimitirul, adica viitorul, prezentul si trecutul... ,, O identificare foarte interesanta , mai ales a prezentului, pentru ca celelalte sunt oarecum firesti.
Deci era mai buna o bucata de proza (1), aici nu ma urmareste ideea cu radiatiile, chiar vreau sa uit aceasta idee ), ci ideea de a te teme ca om mic, ca te arzi in prejma unui om mare ca si cum ai fi in prejma unui foc.
Proza (2), care mi-o sugerezi este pe tema moralei alipite operei de un autor prin propria sa viata si caracter? E dificila ideea dar ma voi gandi …
Pana la urma te rog sa te gandesti si tu la un text cu razele gamma, sa vedem ce iese!
Cu stima,

Adina Ungur, acum chiar ca ma simt intr-o sala cu sursa gamma si nu singur, ci cu tine, nu insist de loc asupra subiectului, dar voi fi nedumerit ce anume inseamna asta, m-ai facut sa reiau o carte scrisa de Mircea Muthu, ( cu autograf):)despre un calcai artistic cu foarte interesante studii. Am revizuit comentariul meu despre textul tau, si l-am trecut in pagina mea, pentru ca m-am simtit bine scriindu-l, sper ca esti de acord, acolo vorbesc si de un prieten de al meu papusar. Oricum ideea de baza inca ma preocupa.

Ce e linistea asta, am deschis usa de fier a halei de masini grele si pe unu si pe doi si pe trei a treia, nu scrie nimeni aici, nu se aud axele masinilor invartindu-se, nu e picior de om si mi se pare ca acum e momentul sa trec printre marile utilaje, pentru ca este cea mai mare sala de pe poezie, si sa le invat secretele, cum se rostuiesc cu mortar cuvintele si cum nu se mai incheie o idee pentru o alta, sa fie oare o serie de defecte ce au oprit masina, sau poate e pauza cea mare, cand toti lucratorii se duc la vestiare sa-si imprumute unu altuia mustarul, dar unde sunt sefii, si ei poate mananca la chiosc si se rad despre cum s-au distribuit inteligenta si banii luna asta, si citind eu fara prea multa relatie cu un fir bine intins vad la baza masinii cum se casca la mine un indicator galben triunghiular cu bucati de particule negre sarind parca speriate in laturi, - atentie pericol, raza gamma, se gameaza!!,, si cum la un metru de mine tace sursa radioactiva, pe care nu a vazut-o inca nimeni in afara de mine, nici cand a fost fabricata, a vazut-o doar fizicianul de serviciu prin computer si presa de pulberi care nu are insa carne pe ea si nu o intereseaza radiatiile mortale, cum sa fug daca nu mai am picioare si deja am incasat mai multi remi, unitatea de masura pentru cascati ca mine, decat toata echipa de control cu raze gamma, laolalta, a zis cineva, ma nu te duce printre masini niciodata ca au rotile cam ovalizate, nu stiu cum de se invart, si iti vine un dinte printre firele da par, dar eu nu ma gandeam sa cad lovit de razele gamma, chiar daca un nene disperat striga de dupa un perete din beton, bine mersi, sa fug cat mai repede, parca este ca si cum as fi fost lipit intr-o balta cu aracet, de aceea nu intra nimeni in hala asta cu masini mari, pentru ca e asa de complicat sa ai stilul asta, cum il ai tu, adica al lui mircea cartarescu, e sala lui asta plina cu masini grele, care se leaga intre ele cu nesfarsite roti si cu ce nu se leaga, parca ar avea brevet pentru o inventie de legatoare de idei si de detalii complicate, asa ca m-am ars cred cu razele gamma, e bine ca mircea muthu a spus si el probabil ca este o mare onoare sa il avem aici, dar nu a intrebat decat in gand, ce se va mai inventa in viitor nu se stie si daca acel inventator va mai veni pe la cluj sa semneze carti, asa ce este mult mai bine sa stam la coada din sala de masini pentru a vedea de aproape cum arata o sursa gamma, parca visez pentru ca il vad pe fratele meu din germania alaturi, in inghesuiala si il intreb de cand are el carti de mircea cartarescu in limba germana, si imi spune el, caz real pe cand l-am vizitat de revelion si poate visul de aici o fi, am auzit ca este unu ce venea pe la cenaclu de luni, era student si el atunci, prin 80 si ceva, si avea o tacere limpede si plete, parca il vad, era un tip special, ca este o mare personalitate acum in romania? in literatura? dar nu ii mai tin minte numele, mircea cartarescu ii spun, daca tie ti-au placut calculatoarele, de ce n-ai scris si tu, esti si ramai un necunoscut si nu se foloseste in romaneste special, ca la voi, cred ca am citit textul tau de trei ori, ca o capra cu trei iezi, pentru fiecare ied cate o data, capra este si ea o papusa dar fara iezi, acestia sunt separati de capra prin fire si au de aceea alte destine, sunt intrigat de lipsa comentariilor, adica este un frumos salut de la adela nistor, dar am iarasi aceeasi senzatie ca am intrat ca fraierul, in sala cu sursa gamma, asa ca am scris aici in aparare un exercitiu masiv de vindecare a fobiei de ridicol.

draga vasile, ai dreptate , cuvantul cizme era nepotrivit, cu exceptia unora f lungi si negre:)
cred ca am fost eu cam tendentios , dar ma bucur ca ai luat ,,analiticul,, meu drept bine intentionat.

vorba lui Cezar este f intereanta, si valabila si in contextul nostru, mai larg
sa auzim de bine

Cautarea metodica a partilor unei constructii pentru demolare subtiaza contextul de delir sau angoasa libera de ceva anume, care nu se intrevede. Usoara tendinta de grozavie, iar , face sa se trezeasca cititorul din mutarea sa spre ,,plumbul,, invatat de musai in liceu. Alternanta intre filozofie si scenariu de film galagios, mascat in fel si fel de idei si ironii spre ceva nedefinitivat m-a lasat inca nelamurit. Ideeea finala , chiar supragrozava este lenta si nenaucitoare.
Oricum este un experiment interesant, dar asa ceva cere o fina ascutire a ritmului si o nota dominanta evidenta, aici ea se renuanteaza de la strofa la strofa, obosind pana la capatul poeziei.
Trebuie rescrisa de multe ori ca sa ramana acel sambure cu adevarat valoros.

Am scris asa pentru ca mi-a placut poezia, (cum placi o tipa mascata pentru ca o recunoasti, cine e, dupa cizme.)

A treia asemanare este una logica, pentru ca descinde din prima asemanare. Eu as introduce prima asemanare in scoli, sa stie de mic orice pui ca asa ramane, cu el insusi, toata viata.
Ma bucur de cele scrise de tine.

Draga Mihaela, am citi si am recitit comentariul tau, si am refacut in minte traseul pe care am ajuns eu la a citi si a reciti cartile lui Noica. Voi merge sa citesc pe Rafail, chiar sunt nerabdator. La Paltinis am inteles cum un om poate prin spiritul sau sa imbibe spatii imense cu aura sa si dupa multa vreme de cand nu mai este. Ma bucur ca am cunoscut o persoana de pe poezie ro care stie despre comoara ce ne-a lasat-o filozoful prin scrierile sale.
Mi-am promis sa revin la Paltinis si sa vad cu ochii mei locul precis in care a locuit si locul sau de veci. Cand va fi primavara.
Cu stima.