Cum arata o sursa de raze gamma

Cum arată o sursă de raze gamma Comentariu la un text scris de Adina Ungur, despre Mircea Cărtărescu la Cluj, Ce e liniștea asta, am deschis ușa de fier a halei de mașini grele și pe unu și pe doi si pe trei a treia, nu scrie nimeni aici, nu se aud axele mașinilor învârtindu-se, nu e picior de om și mi se pare că acum e momentul să trec printre marile utilaje, pentru că este cea mai mare sala de pe poezie, și să le învăț secretele, cum se rostuiesc cu mortar cuvintele și cum nu se mai încheie o idee pentru o alta, să fie oare o serie de defecte ce au oprit mașina, sau poate e pauza cea mare, când toți lucrătorii se duc la vestiare să-și împrumute unu altuia muștarul, dar unde sunt șefii, și ei poate mănâncă la chioșc și se râd despre cum s-au distribuit inteligența, inspirația și banii pe luna asta, și citind eu fără prea multă relație cu un fir bine întins văd la baza mașinii de versificat și scris proză cum se cască la mine un indicator galben, triunghiular, cu bucăți de particule negre sărind parcă speriate în laturi, -,, atenție pericol, raze gamma, se gamează!!,, și cum la un metru de mine tace sursa radioactivă, pe care nu a văzut-o încă nimeni în afara de mine, nici când a fost fabricată, a văzut-o doar fizicianul de serviciu prin computer și presa de pulberi care nu are însă carne pe ea și nu o interesează radiațiile mortale, cum să fug dacă nu mai am picioare și deja am încasat mai mulți remi, unitatea de măsură pentru căscați ca mine, decât toată echipa de control cu raze gamma, laolaltă, a zis cineva, mă nu te duce printre mașini niciodată ca au roțile cam ovalizate, sunt niște personalități mașinile astea, nu știu cum de se învârt, și îți intră un dinte de la vreo roată dințată printre firele da păr, dar eu nu mă gândeam ca tocmai eu să cad lovit de razele gamma, chiar dacă un nene disperat strigă de după un perete din beton, bine mersi, sa fug cât mai repede, parcă este ca și cum aș fi fost lipit într-o baltă cu aracet întărit, de aceea nu intră nimeni în hala asta cu mașini mari, azi e zi liberă pentru reparații dar nici în general, pentru că e așa de complicat să ai stilul ăsta, adică al lui Mircea Cărtărescu, e sala lui asta plina cu mașini grele, care se leagă între ele cu nesfârșite roți și cu ce nu se leagă, parcă ar avea brevet pentru o invenție de legătoare de idei și de detalii complicate, așa că m-am ars cred cu razele astea, e bine că Mircea Muthu a spus și dânsul probabil că este o mare onoare să îl avem aici, dar nu a întrebat decât în gând, ce se va mai inventa oare în viitor, în domeniul legătoriilor de cuvinte, nu se știe nici că dacă acel inventator va mai veni pe la Cluj să semneze cărți, așa că este mult mai bine să stăm la coada din sala de mașini pentru a vedea de aproape cum arată o sursă gamma, parcă visez pentru că îl vad pe fratele meu din Germania alături, în înghesuială și îl întreb de când are el cărți de Mircea Cărtărescu în limba germană, și îmi spune el, caz real pe când l-am vizitat de revelion și poate visul de aici o fi, am auzit că este unu ce venea pe la Cenaclu de luni, era student și el atunci, prin 80- și- ceva, avea o tăcere limpede și plete, parcă îl văd, îmi plăcea, era un tip special, că este o mare personalitate acum în Romania? în literatură? dar nu îi mai țin minte numele, Mircea Cărtărescu îi spun eu, dacă ție ți-au plăcut calculatoarele și occidentul, de ce n-ai scris și tu, ești și rămâi un necunoscut, un truditor de pe o zi pe alta la nemții ăștia, degeaba ți-au dat aplecare spre cuvinte strămoșii, și să ști că nu se folosește în românește ,,special,, ca la voi, dar cred că am citit textul despre cum a umblat pe la Cluj, Mircea Cărtărescu, de trei ori, ca o capră cu trei iezi, pentru fiecare ied câte o dată, capra este și ea o păpușă dar fără iezi, aceștia sunt separați de capră prin fire și au de aceea alte destine, gândul mă duce la un prieten al meu, păpușar, Rudi Moca, care este pentru mine singurul exemplu de om cu îmbătrânire prematură, simultan cu o maturizare îndelung amânată, boală profesională, și la gata revin și rescriu că sunt intrigat de lipsa comentariilor la text dar repede îmi aduc aminte de sursa din sala de mașini, cea cu raze ucigătoare, ce repară adică mașini fără să le demonteze și conchid, așa să fie un om după ce ajunge mare, printre cei ce îl fac să fie mare prin admirație și idealizare, ca o sursă de radiații gamma?