cornel marginean

Textele literarea au doza lor de odihna binevenita. Sa fie totul de bine si cu bine!

Dintr-o pura intamplare ne revedem! Frumos text. L-am citi cu mare placere! Pare a avea si niste mici radacini reale. Aerul scrierii merge spre marea si splendida literatura sudamericana, spre J L Borges. Felicitari !!!

Sa uit eu acest text! Sa nu stiu ca voi ati scris atat de frumos aici despre Eminescu! Iertati-ma, va rog, retroactiv, dupa atatia ani! Azi m-am gandit la Eminescu! Marti voi merge la o intalnire cu scriitorii din orasul meu, sa vorbim despre altceva, in afara de Eminescu. Ce rau ma simt, si prost, si ce uimire! Poate voi citi acest eseu mic si uitat! (De parca nici nu a fost scris de mine!)
Sa aveti cu totii, sanatate!!!

Imi pare bine ca ati zabovit langa amintirea unui poet si ati fost atat de aproape de Traian Furnea citind.

Multumesc pentru semnalele de corectare. Am remediat ambele cuvinte.

Cu prietenie!

Buna seara,

Este evident gandul spre situatia de razboi ce ne da tarcoale. Gand pe care il avem toti! Scris frumos si cu stapanire...

As dori sa va intreb despre scriitorul Aurel Sibiceanu de pe pagina. A scris de ani bun un text despre Traian Furnea in care promitea ca o sa revina cu mai multe texte, avand in vedere ca are notate multe lucruri. Dar nu a mai publicat de multa vreme. Sper ca nu este ceva de rau...

As dori sa va las mailul meu, cornel.mro@yahoo.com sa vorbim, sa comunicam, daca sunteti de acord, despre intentiile noastre, cei din zona Ludus, privitoare la poetul Traian Furnea.

Nu ma asteptam ca textul sa primeasca o steluta!
O consider primita de sufletul lui Traian Furnea.
Si multumesc frumos, pentru bucuria lui, de acolo din ceruri!
El a luat in serios nu doar pasiunea pentru poezie ci a dorit sa se stie ca meseria lui e cea de poet. Cred ca, dupa Mihai Eminescu, cel care a avut cu adevarat meseria de poet, fara sa o declare sau sa o vrea anume, Traian Furnea a ales aceasta meserie si a mizat totul pe viata si pe poezie. Cum? Traind poeziile lui, vers cu vers, zi de zi, minut de minut, fara slujba, fara grijile zilelor de azi si de maine, precum pasarile cerului...

Am trecut 21 de ani de cand am postat prima poezie aici. Imi pare bine ca inca poetii staruie sa isi arate puterile! Poezia este o magie dificila, nu a cuvintelor, ci a sunetelor ce compun cuvintele, magie venita din alta lume!

Am citit cateva poezii de pe pagina dumneavoastra si vad ca sunt cumva legate de firul rosu din textul de mai sus. Aveti ceva si din felul de a spune a poetului Traian Furnea...

Cele frumoase tuturor celor care trec pe aici!

Este rusinos pentru mine ca nu am trecut pana acum, prin acest spatiu al scrierilor noastre, cum se cade unui autor de texte care posteaza pe poezie. Noi ne stim de cam douazeci de ani, de prin 2002. Cine o fi cel mai vechi membru al poeziei.ro? Multumesc pentru frumosul comentariu si pentru steluta pe care o merita mai ales filozoful Gorun Manolescu. Sanatate si bucurii! Si scrieri adanci, adanci, adanci!

Ce frumos! Poezia aceasta este uluitoare si prea cuprinzatoare pentru cele cateva cuvinte ale ei.
Ma voi gandi la forta acestei poezii, tradusa atat de bine in romana. Nici nu este prea mult posibil (paradoxal de fapt) sa intorci ideile acestei poezii, sa vezi dupa ele ce este. Este prea mult si este prea complicat, cand de fapt este atat de prea simplu. Sa fie oare ceva simplu? ....NU prea...

Felicitari domnule Dinca pentru ca sunteti acolo ,,sus,, prin tot ceea ce faceti. Dumneavoastra aveti, in ochii mei, o sursa mare de a fi rasplatit direct si nemijlocit de catre chiar poeziile pe care cu o truda placuta si istovitoare le traduceti.
Va inscrieti astfel in paradoxul intelept al acestei poezii, intr-o anume masura.

Ma bucura revederea cu traducerile dumneavoastra.

Toate cele bune.

Este placut sa vad ca am gasit ceva bun in munca unui om si i-am aratat ce a facut bun, ca el sa se bucure. Am devenit asa un instrument al ideii de bine.
Acesta este sentimentul meu, acum.

Probabil ca sunt si mici inadvertente in unele idei de prin texte dar acestea sunt ca si norii cerului, adica ascund un soare ce va straluci curand. Nu?

Imi pare bine ca ai reusit asa o calaborare pentru coperta. Ce frumos poate fi sa ai pe coperta cartii tale numele fiului tau. Felicitari! Florin este talentat si are sanse sa spuna si el ceva in domeniul artistic. Ii doresc sa ii placa sa invete. Este una din cheile succesului, in orice.

Urarea am trecut-o din greseala in titlu si acolo o las.

Cele bune.

Draga mea prietenă,

Este o mare bucurie pentru mine să aflu că ai alansat o nouă carte.
Felicitări sincere !
Unele dintre texte, destul de multe, le-am citit și sunt foarte bine scrise. Dar și în afara ideii de a vorbi despre talentul tău și despre calitatea scrierii lor, conținuturile fiecărei povestiri dezvăluie parcă miraculos, sufletul tău și sufletele a atâtor oameni pe care i-ai cunoscut sau te-ai gândit cum ar fi să fie dacă i-ai cunoaște.
Eu sunt unul dintre admiratorii scrisului tău dar și al acelui suflet care le scrie.
Domnul Romeo Aurelian Ilie a scris recenzia frumos,cunoscând bine ceea ce ai tu valoros și mă bucură să știu că mulți oameni îți cunosc și îți apreciază valoarea.

Îți doresc să poți merge mai departe pe drumul tău.

Cu prietenie

Revin pentru un lucru important. Azi este Ajunul Craciunului. Se cuvine sa va urez si Dumneavoastra, daca veti citi dar si altfel, si tuturor cititorilor:

,,Sarbatori fericite si sanatate!,,

Cornel Marginean

Multumesc pentru ca ati revenit prin comentariu cu importante date documentare despre mentiuni istorice referitoare la limba daca si la limbile din care aceasta este posibil sa fi decurs in mod natural sau cu care este inrudita. Nu sunt asa de documentat in acest domeniu dar am citi cu interes aceste mentiuni. Unele dintre comentarii depasesc ideea de a privi spre limba daca si se refera si la alte aspecte legate de daci sau de colhi, geti, sarmati, prisci, traci.

Cu respect si prietenie.

Corect este Cartisoara!!

Va multumesc pentru trecere si pentru mentiune. Probabil ca tinerii vor readuce in viitor spiritul dacilor.

In 201o, in septembrie, am vizitat Scartisoara si casa lui Badea Cartan. Am privit atat casa dar mai ales inconjurul natural al acesteia precum si al zonei, incercand sa inteleg de ce a aparut acolo un astfel de om.

Va doresc numai bine si sanatate

cu prietenie.

Ca sa ma comport asa cum il lauzi, pe buna dreptate, pe Mihnea Urs, autorul acestui roman, spun ca nu prea imi vine sa scriu aici - ca sa nu ma dau mare. Pe prima pagina, pe primul text, este greu sa incepi chiar tu sa emiti pareri despre afundurile analitice ale criticii literare.

Citind textul am cautat si in placerea acestei prezentari frumoase dar mai ales am cautat promisiunea ce m-a intrigat in titlu, anuntand parca, o lista a sucursalelor inteligentei. Am aflat despre una dintre ele: inteligenta artistica, gandind ca celelalte sunt si ele tot asa, niste inteligente in alte domenii ale omului.

Inteligenta artistica uneori, cred eu, poate dauna. Este ca ,,sarea in bucate,,. Cei mai multi dintre poetii de astazi au acest pacat, sunt prea inteligenti. Asta nu este ceva rau, a fi inteligent. Dar este, in poezie, la fel supracompetentei pentru care fostii directori (extrem de priceputi) nu isi mai gasesc de lucru nici ca maturatori. Este o explicatie a orice, cum este o explicatie si in acest echilibru precar. Eu cred ca trebuie obligatoriu ca talentul si harul unui scriitor sa fie cum mult mai mari decat inteligenta lui. Daca el este inteligent si poate sa impinga si pana sa spre o ,,inteligenta artistica,, cum se spune in text, aceasta va face ca scrisul lui sa fie unul frumos dar nu de aici ii va veni o valoare autentica.

Sucursalele inteligentei raman pentru mine in studiu. Mi-a placut punerea problemei si aceasta idee.

Sunt convins ca romanul este bun. Acest gen de pozitie de a scrie,, a oftica asupra lumii pana pe undeva prin cosmos,, este atragator si daca este si inteligent este chiar placut, daca este realist si sincer cucereste orice cititor, iar daca are si valoare grea, cumva filozofica, devine un succes.

Am citit cu placere recenzia si ii doresc autorului sa-si implineasca visele si sa scrie. Aceleasi urari i le doresc si lui Felix Nicolau.
Nu este vorba de visele ce pot fi atinse ci de cele ce nu se pot atinge vreodata. Acelea doar merita.


Cu prietenie.

(dacă ,,sunt,, lungite extrem)

Este interesanta mentiunea dumneavoastra despre depozitul de langa Petrosani. Daca voi avea ocazia, voi incerca sa il vad negresit. O sa mai caut amanunte.

Este asa este cum spuneti. Acestea sunt niste vise ce pot da viata adevarului istoric. Probabil ca un adevar istoric conteaza mai ales daca este insotit de astfel de vise.

Incurajarea de a mai scrie este binevenita. Este o lume ce se poate contura dar care cu greu isi mai gaseste un loc.

Multumesc pentru ganduri.

cu prietenie

Draga Veronica

La cele mai multe dintre aspectele pe care le arati nu pot sa spun prea multe. Nu ca nu pot sa am si eu niste pareri.

Poate ai dreptate ca intrega parte a doua nu are ce cauta aici, si eu m-am gandit la asta, dar aceasta a fost forma la care am optat pana la urma, pentru a vorbi despre dificultatea de a se impune a unui astfel de dictionar. Poate ca un altul ar fi taiat-o direct, eu am preferat sa subliniez asa niste nuante care pentru unii oameni, pot sa coteze.

Am semnalat, practic, ca cineva a publicat o astfel de lucrare, privind prieteneste spre autor, incercand sa il inteleg pe el si mai putin lucrarea, cum cred ca este firesc Lucrarea nu o putem rasplati asa simplu, cartile rasplatesc cartile. Iar oamenii rasplatesc oamenii.

Faptul ca am scris implicit aici despre daci, m-a determinat sa relatez, intr-un text restant pentru mine, pe care il voi publica aici, in continuare, despre un alt om uimitor. Voi vorbi, ca si in aces text, mai mult despre oamenialaturi de un subiect.


Poate un dialog al tau direct cu autorul, Petru Dinca, sa iti aduca mai multe lamuriri

Cu prietenie.

E o surpriza sa vad o stea. Pe de alta parte prietenul meu, Petru Dinca, o merita din plin. Ii doresc sa se bucure de ea. Este o rasplata sincera ce face mult. Era trist ca insasi amintirea dacilor, sa treaca asa, banal si pe ascuns, cum ii place sa glumeasca Silviei Bitere.

,,Dictionarul limbii dace a lui Dinca,, va ramane in istorie oricum. Iar cine i-a daruit o stea va ramane alaturi cu fapta cea micuta, de a apasa cu sufletul pe o tasta.

Ceea ce m-a uimit si m-a uimit si m-a uimit, de n ori, la tine a fost ca esti eleva la scoala lui Khayam, ca suntem colegi la scoala marelui Khayam. Trebuie sa citesc si eu volumul tau de versuri, cel de la Cluj, si pentru tine, avand in vedere ca suntem colegi in aceasta scoala, dar mai ales pentru ca sunt curios sa-l caut pe Khayam intre versurile tale.

Rezonanta la textul de fata nu mai este o mirare, acum, stiind ce fel de suflet ai.

Cu prietenie sincera.

Domnului Petru Dinca

A trecut ceva timp de cand am primit cartea de la dumneavoastra. Aveam de gand de atunci sa scriu o mica cronica dar nu am reusit decat acum. E o bucurie sa aflu ca am fost in acord cu premisele in care ati scris dictionarul.
Oricum este bine ca se mai afla de catre cititorii poeziei.ro, astfel, de existenta unui astfel de dictionar.
Va doresc sa va continuati munca si sa cresteti numarul cuvintelor descoperite. Si de asemenea sa gasiti sustinere acestui dictionar.

Cu prietenie.



Domnului Liviu Muresan

Va multumesc pentru interventie si pentru ca apreciati o astfel de intreprindere. Deja domnul Petru Dinca a schimbat cu dumeavoastra idei pe tema recunoasterii. Dansul este mult mai potivit sa opineze legat de acest subiect.

Toate cele bune

Revin cu o mica modificare in comentariul de mai sus:

in loc de Petre Dinca este corect Petru Dinca.

Si cu scuzele de rigoare.